24 August 2019
Home / Analiză-Statistică / Vine Apocalipsa! Ne paște deflația în România, fugiți…

Vine Apocalipsa! Ne paște deflația în România, fugiți…

Sunt un pic derutat. În vreme ce primul ministru ne anunță pe Facebook cu bucurie că rata inflației este la un minim istoric…

Vesti bune

principalul articol din ZF (la această oră) ne avertizează că asta era tot ce ne mai lipsea: o dificultate în plus pentru mediul de afaceri care va începe din nou să lichideze, să concedieze, să scadă salarii etc. Bad timing

ZF

Acum, dacă vrei să înțelegi economie, pe cine să crezi? Să crezi ce spune primul ministru sau ce scrie la gazetă? Este scăderea inflației sau chiar deflația un lucru bun sau un lucru rău? Dar de ce ar fi un lucru rău?

“Această scădere a preţurilor vine în cel mai prost moment pentru economia internă, când companiile care se bazează doar pe piaţa internă, pline de datorii din anii de boom, au nevoie disperată de încasări mai mari ca să facă rost de cash pentru plata ratelor la bancă, a impozitelor şi taxelor sau a salariilor angajaţilor. Nimeni nu are nevoie de încasări nominale mai mici. Nu se putea un moment mai prost ca România să aibă scăderea inflaţiei…

Timp de două decenii economia românească a supravieţuit, şi chiar a crescut, susţinută de inflaţie, de creşterea preţurilor produselor şi serviciilor. În acest fel, bilanţul companiilor urca an de an, iar indicatorii financiari erau cu plus în termeni nominali. În termeni reali nu se mai uita nimeni. Salariile, dacă creşteau, sigur nu ţineau pasul cu inflaţia, ceea ce permitea atât statului, cât şi firmelor să aibă o marjă mare de manevră. “

Ups. Hai să o luăm sistematic, deși despre deflație am mai vorbit de câteva ori.

1. Oameni buni, scăderea prețurilor nu lovește business-ul. Nu l-a lovit niciodată în istorie, în ciuda spuselor celor care întrețin acest mit. Deflația nu a cauzat probleme în timpul Marii Depresiuni, când costurile cu forța de muncă au ținut pasul cu scăderea prețurilor, deci salariile reale au rămas neschimbate. Deflația nu a pus economia pe butuci, nici atunci când a căpătat forme extreme, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei din 1920-1921 din SUA, când prețurile au scăzut la jumătate! În fine, deflația a mers mână în mână cu creșterea economică, dovadă un întreg secol (al XIX-lea). Concluzia? Deflația nici nu scade nici nu crește șansele antreprenoriatului. Stați să vedeți de ce.

2. Am explicat într-un articol mai amplu:

Totuşi, independent de cazurile istorice, care oricum nu susţin cele afirmate de inflaţionişti, nu se poate argumenta logic că deflaţia reprezintă o boală de care economia trebuie să se ferească. Scăderea preţurilor nu este niciun dezastru. Omenirea a trăit cu deflaţia în secolul revoluţiei industriale şi (dacă nu cumva scrie cineva o istorie revizionistă) a prosperat. Să ne gândim ce s-ar întâmpla anul viitor dacă în locul unei inflaţii de 6% am avea deflaţie de 6% Am fi mai săraci? Bineînţeles că nu. Avuţia societăţii se sprijină pe structura de producţie existentă, adică pe fabricile, recoltele agricole, maşinile, utilajele şi drumurile noastre.

Prosperitatea noastră ar avea de suferit doar dacă această structură de capital s-ar distruge (aşa cum se întâmplă de plidă, în cazul unor cutremure sau inundaţii devastatoare). Deflaţia – scăderea nivelului general al preţurilor – nu distruge însă structura de producţie. Mai mult, ea reprezintă un eveniment economic care, dacă este anticipat corespunzător, se va solda cu influenţe minime asupra bunăstării de ansamblu a societăţii.

Bineînţeles, nu este de mirare că deflaţia nu se asociază cu colapsul economic. Reducerea nivelului preţurilor nu este relevantă pentru agenţii economici, la fel cum nu este nici creşterea acestuia. Orice trend al preţurilor este potrivit pentru întreprinzători, în sensul că activitatea antreprenorială nu are nevoie de un anumit nivel al preţurilor, deoarece este bazată în mod fundamental, adică logic, pe diferenţele dintre preţuri, iar acestea din urmă nu au nimic de-a face cu variaţiile nivelului general al preţurilor. Oamenii de afaceri scot profit nu doar atunci când preţurile cresc, ci şi când preţurile scad, pentru că profitul lor nu depinde de indicele preţurilor. Profitul apare ca diferenţă între venit şi cheltuieli. Întreprinzătorii care folosesc resursele în mod productiv, sporindu-le valoarea, obţin profit. Mai simplu spus, nu contează ce se întâmplă cu preţurile, în general; important este, şi pe timp de inflaţie şi pe timp de deflaţie, să cumperi ieftin şi să vinzi mai scump.

3. Și acum hai să ironizăm argumentul din ZF. Potrivit acestuia, doar atunci când prețurile cresc oamenii de afaceri scot profit. Să înțelegem că doar atunci când bursa crește investitorii se îmbogățesc?! Ni se spune că firmele înglodate în datorii au nevoie de încasări nominale mai mari… dar de ce ar trebui să ne pese de firmele care au acumulat datorii?! Nu cumva ar trebuie să ne pese mai mult de firmele care s-au dezvoltat fără credit inventat și fără speculații industrialo-imobiliare? De ce ar trebui să ne pese de antreprenorii repetenți – marii corporatiști, de fapt – și nu de antreprenorii premianți, cei care cresc proiecte mici și dinamice, care nu se bazează în principal pe credit bancar? Noi vrem să încurajăm creșterea pe datorie sau creșterea sănătoasă? Cum adică economia României a crescut susținută de inflație timp de două decenii?! Știți cu cât a crescut? Cu puțin peste 1% anual. Grozavă creștere, ce să vorbim, mai repede – adică cu viteză triplă – creștea în secolul al XIX-lea:

1862-1914Care să fi fost motivul, Sherlock? Oare fiindcă atunci nu aveam inflație?! Și cum adică la termenii reali nu se mai uita nimeni? Cum adică nu a mai contat ce s-a întâmplat cu salariile de la Revoluție încoace? Păi atunci ce fel de creștere economică este cea care produce… sărăcie?! Vă spun eu: creștere pauperizantă. Adică pe hârtie ne îmbogățim, iar în realitate sărăcim. De fapt, în propoziție este vorba doar de cetățenii simpli, ei sărăcesc. În schimb, oligarhia corporatistă și clientela statului se îmbogățește prin procesul inflaționist.

Apropos, mergând pe logica celor panicați de deflație ar trebui să spunem că oprirea achizițiilor publice – cel mai mare izvor de corupție din țară – și demantelarea sistemului afaceriștilor căpușe sau al băieților deștepți este dăunătoare pentru economie. Deoarece mai puține comenzi de stat înseamnă mai puține resurse pentru marile companii, care vor începe să taie salarii, bla-bla-bla.

4. Vedeți mai jos cum au evoluat prețurile în ultimii doi ani.

Inflatia

În general au crescut, dar foarte diferit pe grupe de produse. Coșul cu legume și fructe – cel din poza lui Victor Ponta – s-a cam ieftinit, în vreme ce restul produselor și serviciile s-au scumpit. Asta cu siguranță nu este o veste bună pentru țărani, nu e așa domnule prim-ministru? Sigur, e o veste bună pentru țară, dar nu chiar pentru toată lumea. Cum vă spuneam mai sus, ceea ce contează pentru un individ este nu nivelul general al prețurilor, ci diferența dintre prețuri. Și se vede că țăranii români își vând produsele din ce în ce mai ieftin și sunt nevoiți să cumpere restul mărfurilor din ce în ce mai scump. Se cheamă că nivelul de trai al țăranilor crește sau scade? Scade. Acum țăranilor le-ar prinde bine un pic de deflație la mărfurile industriale, părerea mea.

Rezumând: inflația e bună doar pentru datornici, speculanți și politicieni populiști. Ah, și pentru bancheri, logic. Pentru restul lumii, pentru clasa muncitoare, pentru întreprinzătorul cinstit, pentru capitalistul care economisește, pentru pensionari – pentru toate celelalte categorii este bună deflația. Din păcate, această vastă categorie de oameni nu sare cu sponsorizarea la presă.

[layout show=”1″]

 

9 Shares
Share
Tweet
Share