4 April 2020
Home / Analiză-Statistică / Viața depinde de creșterea economică, politicile economice proaste sunt criminale

Viața depinde de creșterea economică, politicile economice proaste sunt criminale

163 Shares

Cu cât o țară este mai bogată cu atât poate aloca mai multe resurse îngrijirii medicale. Dacă ținem cont și de faptul că creșterea nivelului de trai se traduce printr-o alimentație mai bună și printr-un stil de viață diferit, este ușor să înțelegem de ce oamenii trăiesc mai mult în țările dezvoltate decât în România.

Cheltuielile cu sanatatea

Dar țara noastră nu se află doar în urma statelor dezvoltate, ci și în urma vecinilor ei din fostul bloc comunist. În 1990 Polonia și România au pornit de pe picior de egalitate. Cele două țări erau la fel de sărace, așa cum ilustrează PIB/locuitor, și aveau cam aceeași speranță de viață. În cei 24 de ani de tranziție și mai apoi de “economie funcțională de piață”, România a rămas în urma Poloniei. Astăzi PIB/locuitor este cu 60% mai mare în Polonia decât la noi, iar polonezii trăiesc cu 3 ani mai mult decât românii. Situația este asemănătoare dacă ne comparăm cu țările fost-comuniste care au reușit să se înscrie pe un traseu de creștere economică mai rapidă. Cu ani în urmă, un prim studiu dedicat analizei speranței de viață în epoca tranziției de la socialism la capitalism venea cu următoarea observație:

“Țările Europei Centrale și de Est au parcurs trasee foarte diferite în ceea ce privește speranța de viață de la momentul începerii tranziției la democrație. Polonia, Germania de Est, Slovacia și Republica Cehă au cunoscut o îmbunătățire rapidă a acesteia după 1990. Ungaria a cunoscut și ea o creștere a speranței de viață, deși după 1993…. În România speranța de viață a început să crească ușor abia după 1996.”

PIB locuitor

 

Sursa: FMI.

Speranta de viata

 

Sursa: Index Mundi.

Din punct de vedere tehnic, sau medical, motivul pentru care românii au trăit prin această epocă a tranziției în medie cu 2,5 ani mai puțin decât polonezii stă în bolile cardiovasculare, în mortalitatea infantilă, etc. Din perspectivă economică însă totul se rezumă la resurse: românii sunt mai săraci, prin urmare nu-și pot permite să aloce atâtea resurse pentru prevenirea bolilor sau pentru tratamente, pentru modernizarea spitalelor, pentru salarizarea medicilor sau pur și simplu pentru o alimentație mai sănătoasă.

Politicile economice urmate după Revoluție au întârziat creșterea economică. Aici diferența dintre România și Polonia este ultra-cunoscută, nu trebuie să insistăm: în vreme ce polonezii au aplicat terapia de șoc și au liberalizat rapid economia, noi am aplicat o reformă graduală care a plătit tribut “socialismului cu față umană” – o nostalgie a președintelui Ion Iliescu. Deloc întâmplător economia României s-a scufundat din ce în ce mai mult într-un sistem clientelar, caracterizat de același președinte drept “capitalism de cumetrie”, care a permis îmbogățirea rapidă a unui număr restrâns de persoane, în vreme ce veniturile reale ale cetățenilor au crescut în medie doar cu 1% pe an. “Baronii” tranziției își permit tratamente medicale în străinătate, dar milioane de români plătesc mai mult pe impozite decât pe mâncare.

Politicile economice care întârzie dezvoltarea unei națiuni frâng vieți. Indicatorul folosit în comparația de mai sus, speranța de viață, este doar un nume mai delicat pentru rata mortalității. Dacă privim rata mortalității în România și Polonia vedem că aceasta este cu 1,5 la mie mai mare la noi decât la ei. La o populație de circa 20 de milioane de locuitori aceasta înseamnă că anual mor în România 30 000 de persoane, care ar fi fost salvați dacă situația economică și medicală de la noi din țară ar fi fost identică cu cea din Polonia. Este greu de făcut o estimare precisă, un sociolog cu acces la informații detaliate ar putea veni cu un calcul mai exact, dar este clar că de la Revoluție încoace sute de mii de oameni au murit prea repede. Printre ei se numără probabil foarte mulți copii, mai ales cei din comunitățile sărace sau de etnie romă; și mulți bătrâni care au fost lipsiți de îngrijirea medicală adecvată.

O politică economică înțeleaptă, care să permită înflorirea economiei și creșterea nivelului de trai ar fi salvat sute de mii de vieți. Aceste vieți sunt pagubele colaterale ale faptului că România a fost prost guvernată. Nota de plată pentru politicile populiste nu se simte doar în buzunarul contribuabililor, ci în scurtarea vieților lor. Paradoxal, opinia publică este drogată de demagogia politicienilor, care insistă să ne convingă că de fapt România a făcut bine respingând capitalismul și ducând o politică… socială.

[layout show=”1″]
163 Shares
163 Shares
Share
Tweet
Share