30 October 2020
Home / Economişti / Va dispărea publicarea cu referenți anonimi?

Va dispărea publicarea cu referenți anonimi?

Mulțumesc lui Vlad Tarko pentru pont.

Vitec Tracz, un antreprenor cu notorietate în domeniul editorial susține că revistele științifice care recurg la evaluarea articolelor cu recenzori anonimi încetinesc progresul științific și induc stimulente perverse în procesul de evaluare:

Peer review is sick and collapsing under its own weight… The biggest problem is the anonymity granted to reviewers, who are often competing fiercely for priority with authors they are reviewing. What would be their reason to do it quickly? Why would they not steal” ideas or data?… Anonymous review, is the primary reason why months pass between submission and publication of findings. Delayed publishing is criminal; it’s nonsensical. It’s an artifact from an irrational, almost religious belief in the peer-review system.

mad2bpeer2breviewer1

Autorul și-a deschis o revistă online, F1000Research, care publică aproape imediat toate lucrările care îi sunt înaintate, după o analiză preliminară rapidă care nu durează mai mult de o săptămână. Abia după publicare are loc procesul de evaluare, care este unul transparent, comentariile recenzorilor (semnate de aceștia) fiind postate pe site împreună cu lucrarea.

Rămâne de văzut dacă acest sistem va bate clasica procedură a recenzării anonime. Nu știu dacă el se va extinde în științele sociale. Să notăm însă că problema cu care ne confruntăm, măcar în științele sociale, nu este una inerentă cercetării. Anual economiștii produc tone de articole care se cer evaluate pentru simplul motiv că este relativ simplu să facă acest lucru. Metodologia utilizată în peste 90% din cazuri este una empirică, bazată pe culegerea de date statistice și exploatarea lor cu ajutorul diverselor modele econometrice. Înainte de “inventarea” econometriei, economiștii clasici aveau o sarcină incomparabil mai grea: pentru a fi luați în serios de comunitatea academică sau pentru a urca în ierarhia universitară trebuiau să scrie tratate, să demonstreze logic-verbal concluziile la care ajungeau, cu atenție maximă la ipotezele de lucru – ancorate cât mai fidel în realitate. Nu îți luai doctoratul până când nu publicai o “cărămidă” care ajungea apreciată de colegii de breaslă.

De câteva decenii lucrurile s-au schimbat. Realismul ipotezelor nu mai contează câtă vreme modelul “merge”, adică îți oferă posibilitatea să corelezi diverse variabile statistice. Nimeni nu mai scrie azi vreun tratat, toată lumea se concentrează pe compunerea unei lucrări de 20 de pagini – din care 2-3 sunt ocupate cu descrierea ecuațiilor care populează restul materialului. Este mult mai ușor să faci o cercetare statistică decât una teoretică. Este atât de ușor încât revistele au trebuit să se înmulțească pentru a face față capacității productive a economiștilor care, tocmai fiindcă au fost atât de ocupați cu munca de creație n-au prevăzut criza! A devenit rentabil să înființezi reviste. A crescut “norma” de articole pe care un cadru universitar trebuie să o îndeplinească pentru a accede la o poziție superioară. În vremurile “moderne” pe care le trăim doctoratele se dau pe bandă (la ei, nu vorbesc despre ce este la noi). Și tot așa. Acum există o armată de economiști-conțopiști.

Evaluarea anonimă este asociată cu această “democratizare” (prost înțeleasă) a cercetării. Era nevoie cumva de un management al calității în fabricile de economiști. Doar că internetul a bulversat lucrurile, iar acum ne aflăm în situația de a spune “Houston, we have a problem”. Publicarea unui articol într-o revistă respectabilă durează 2 ani (mi s-a întâmplat, deci vorbesc din experiență). Asta în cazul fericit în care ești acceptat să publici. Dacă ești respins (și asta mi s-a întâmplat), atunci o iei de capăt cu altă revistă. Toată treaba asta merge precum o fac trenurile în România: foarte lent, în disonanță evidentă cu provocările vremurilor pe care le trăim.

Nu știu dacă inițiativa lui Tracz va avea succes și se va extinde. Dar sistemul are o problemă.

1 Shares
Share
Tweet
Share