23 March 2019
Home / Articole / Va abandona Islanda sistemul bancar cu rezerve fracționare?

Va abandona Islanda sistemul bancar cu rezerve fracționare?

123 Shares

În Islanda, țară cu 300 000 de locuitori, unde democrația chiar funcționează, se duc discuții legate de reformarea sistemului monetar-bancar. Încă de anul atrecut a fost depusă în Parlament o moțiune care cerea evaluarea beneficiilor adopotării unui sistem cu rezerve de 100%. Acum, la cererea primului ministru, avem în sfârșit un raport care pune bazele reformei monetare prin care băncile își vor pierde puterea de a crea bani. Dacă acest proiect ar fi pus în practică, el ar marca un pas uriaș pentru înlocuirea actualului sistem bancar insolvabil prin definiție cu unul sănătos.

reforma monetara

 

Dar ce spune proiectul?

“Economiștii cunosc de multă vreme natura problematică a sistemului rezervelor fracționare și au propus diverse reforme. Un program de reformă a fost cel avansat de Fisher în 1939, proiect care a primit suportul a 235 de economiști de la 157 de universități, dar nu a fost implementat…

De decenii, băncile comerciale din Islanda au sporit oferta de bani mult mai rapid decât era necesar pentru a sprijini creșterea economică. În cele două decenii dintre 1986 și 2006, PIB a crescut în medie cu 3,2% pe an, dar băncile au crescut oferta de bani în medie cu 18,6% pe an. Extinderea ofertei de bani de 6 ori mai rapid decât era necesar pentru a însoți creșterea economică a reprezentat motivul principal pentru creșterea inflației și a deprecierii monedei…

Actualul sistem de rezerve fracționare este instabil și încurajează asumarea riscului. Băncile sunt stimulate să creeze bani, iar băncile centrale au eșuat în încercarea de a le opri. În absența unei reforme, băncile centrale trebuie să instituie controale asupra creditelor; să stabilească o limită pentru creșterea creditării și pentru finanțarea sectorului bancar… Ar fi de preferat să îndepărtăm rădăcina problemei și să atribuim controlul asupra cantității de bani exclusiv băncii centrale. Astfel, puterea de a crea bani va fi separată de puterea de a aloca banii, ceea ce va reduce riscul și instabilitatea sistemului monetar, datoriilor vor fi reduse iar venitul din crearea banilor va reveni statului, nu băncilor…

O bancă comercială creează noi depozite bancare atunci când acordă credite. Aceste depozite reprezintă pasive ale băncii, adică promisiunea de a plăti cash la cerere proprietarului depozitului sau de a face plăți electronice unei terțe persoane la cererea proprietarului. Depozitele pot fi așadar folosite pentru a face plăți în economie prin internediul cardurilor sau al viramentului.

Banca nu trebuie să dobândească bani de la cineva care economisește înainte ca ea să acorde un credit unui debitor. Printr-o simplă înregistrare contabilă, când banca acordă creditul, ea sporește atât cantitatea de bani din economie cât și cantitatea datoriilor.

Băncile comerciale din Islanda au creat aproximativ 486 mld. ISK sau 91% din masa monetară (M1). Bancnotele și monezile emise de banca centrală reprezintă doar 9%. Această situație nu este specifică Islandei; în majoritatea țărilor băncile comerciale creează grosul ofertei de bani.

Deoarece băncile comerciale creează grosul ofertei de bani, deciziile lor de creditare influențează nivelul prețurilor și stabilitatea monetară. Banca centrală este însărcinată cu misiunea asigurării stabilității prețurilor, dar ea creează în mod direct doar o parte foarte mică din oferta de bani și trebuie să folosească metode indirecte pentru a influența mărimea cantității de bani.”

Dar vai, cum, nu o să pice economia dacă le privăm pe bănci de privilegiul de multiplica banii?! Ei bine, se pare că nu:

“Este larg răspândită ideea că, în ciuda riscurilor pe care le presupune, activitatea bancară cu rezerve fracționare a stat a baza progresului economic. Dacă băncile nu ar fi putut crea bani, se zice, atunci mai puține oportunități economice ar fi fost exploatate.

Dar analiza ponderii creditului iptecar în creditul total pentru 17 țări dezvoltate, din 1870 până în prezent, arată că creșterea puternică a datoriei raportată la PIB, care a avut loc în secolul XX, a fost cauzată în principal de expansiunea rapidă a creditului ipotecar. Ponderea ipotecilor în creditul bancar total s-a dublat, dela30% în 1900 la 60% astăzi. Spre deosebire, creditarea non-ipotecară pentru investițiile companiilor și creditul către populație a rămas stabilă în raport cu PIB.” (am scris despre asta, cu lux de amănunte și grafice, în articolul Creditul ipotecar, prețul locuințelor și debitorul-hamster)

Cum va funcționa activitatea bancară cu 100% rezerve, sau așa cum se numește în acest proiect, sistemul monedei suverane? Exact așa cum s-a propus vechii monetariști și economiștii Școlii Austriece de-a lungul timpului:

“Băncile vor oferi clienților două tipuri de conturi. Primul, Conturi de Tranzacții, folosite pentru a stoca bani care pot fi retrași la cerere în scopul efectuării de plăți și transferuri. Fondurile stocate în aceste conturi sunt depozitate la banca centrală. În al doilea rând, clientul care dorește ca fondurile salesăfieinvestite de către bancă își poate deschide un Cont de Investiții. Banca poate dispune de banii din Conturile de Investiții. Conturile de Investiții vor avea o scadență predeterminată sau o perioadă de notificare înainte de retragerea banilor și vor aduce dobândă. Conturile de Investiții nu vor putea fi folosite pentru a face plăți și nu vor fi transferate unei terțe părți pe perioada investiției.

Dat fiind că banii din Conturile de Tranzacții sunt păstrați în siguranță la banca centrală, nu mai este nevoie de asigurarea depozitelor sau de o altă schemă de garantare a acestor conturi.

Fondurile din Conturile de Tranzacții nu vor putea fi folosite de bancă pentru a acorda credite sau a face investiții, prin urmare banca nu poate obține vreun câștig de pe urma lor. În schimb, băncile vor avea cheltuieli de administrare a Conturilor de Tranzacții (așa cum au în prezent cu depozitele la vedere). Prin urmare, băncile vor trebui să impună clienților plata unui comision pentru operarea acestor conturi.”

Transactions Accounts

“Conturile de Investiții reprezintă pasive ale băncilor comerciale în relație cu clienții. Aceștia din urmă nu își pot transfera soldul Conturilor de Tranzacții către terți și nu le pot folosi pentru a face plăți, ceea ce înseamnă că nu pot folosi fondurile disponibile ca bani. Doar Conturile de Tranzacții pot fi folosite pentru a face plăți, tranzacții sau pentru a retrage cash.

Depunerile din Conturile de Investiții nu vor fi disponibile la cerere. Clienții vor agrea fie o scadență fie o perioadă de notificare înainte de a retrage fondurile. Ei nu vor putea avea acces instant la conturile de economii. Această restricție este necesară pentru a împiedica băncile comerciale să creeze datorii la cerere, care ar putea fi folosite pentru a aefectua plăți, dobândind astfel capacitatea de a crea bani, așa cum se întâmplă în prezent.

Riscul acordării banilor cu împrumut către debitori va fi împărțit între bancă și deținătorul Contului de Investiții, potrivit termenilor și condițiilor contului respectiv.”

Investment Accounts

Reforma activității bancare va însemna că producția de bani nu va mai avea loc via sistemul bancar. Banii vor fi creați de banca centrală, dar nu vor mai fi introduși în circulație prin refinanțarea băncilor comerciale sau prin manipularea ratei rezervelor. Islandezii vor ca banii nou-creați (în ritm de maxim 2,5% pe an) să fie acordați statului. Iar dacă spiritele pudice vor tresări și vor spune – “Vai, dar banca centrală nu mai este independentă, noi așa am învățat, că banca centrală nu poate finanța statul!”- atunci îi vom răspunde că băncile centrale oricum finanțează guvernele, ba chiar o fac la o scară nemaiîntâlnită de decenii. Ideea independenței băncilor centrale este doar o găselniță retorică, bună de adormit naivii care chiar cred că astfel producția de bani și redistribuția inflaționistă a avuției este limitată. Câtă vreme avem bancă centrală – monopol al producției de bani, atunci singura întrebare este cum să îngrădim eficient puterea ei discreționară. Iar islandezii au o șansă să o facă pentru că, după cum spuneam, la ei democrația funcționează mai bine. Ideea reformării activității bancare și a aservirii băncii centrale de către guvern s-ar putea dovedi o soluție second-best foarte bună. Mai ales dacă, așa cum se sugerează în raport, cei +2,5% anual bani emiși de banca centrală se vor duce la guvern care îi va folosi pentru a reduce impozitele!

Dacă această reformă va fi pusă în aplicare în Islanda, atunci putem începe să sperăm că și domnul Valentin Lazea se va răzgândi într-o zi. Fiindcă, iată! – nu chiar “toată lumea” acceptă un sistem inerent inflaționist și fragil. Și poate am avea parte de discuții mai serioase și în România.

P.S. În atenția lui Moise Guran, care a scris despre problema activității bancare, poate reia subiectul în lumina celor de mai sus.

123 Shares
123 Shares
Share
Tweet
Share