7 December 2019
Home / Impozite-Politica fiscală / Un exemplu de politică falimentară. Creșterea TVA după 4 ani

Un exemplu de politică falimentară. Creșterea TVA după 4 ani

Creșterea TVA în toiul crizei economice a fost o măsură care a afectat puternic mediul de afaceri, cu efecte pe două planuri:

  • accentuarea și întârzierea relansării economice, prin decapitalizarea companiilor exact în momentul în care penuria de capital reprezenta cea mai puternică barieră din calea investițiilor;
  • creșterea evaziunii fiscale, așa cum a fost documentată în diverse publicații ale Consiliului fiscal.

Pe baza informațiilor oferite la sfârșitul fiecărui an de Ministerul Finanțelor putem vedea cum creșterea cu un sfert a TVA la mijlocul anului 2010, de la 19 la 24% a reprezentat inițial un șoc pozitiv pentru bugetul de stat – aceasta fiind, practic, cealaltă față a pierderilor suferite de întreprinzători: ca pondere în PIB, încasările din TVA au urcat de la 6,8% în 2009 la 8,7% în 2011. Efectul acestui șoc a fost însă pe cât de masiv, pe atât de fulgerător și trecător: începând din 2012 “randamentul” TVA a scăzut, anul trecut guvernul reușind să colecteze doar 7,5% din PIB.

Colectarea TVA

Ideea că creșterea TVA a stors sângele economiei este ilustrată și de dinamica în termeni reali a încasărilor bugetare. Intuitiv, dat fiind că PIB reprezintă totalitatea tranzacțiilor din economie, este simplu să ne imaginăm ca, atunci când PIB crește – adică atunci când economia produce bunuri mai multe și mai valoroase sau volumul schimburilor sporește – suma colectată din TVA trebuie să se mărească și ea. Istoria recentă arată însă că încasările din TVA nu au ținut pasul cu creșterea PIB. Ba chiar mai rău, în termeni reali (adică ținând cont de pierderea puterii de cumpărare a banilor surprinsă de de deflatorul PIB), suma strânsă la buget de guvern în 2013 și 2014 a înregistrat o creștere… negativă (iar în 2012 abia a acoperit devalorizarea leului)

Dinamica PIB si TVAEste destul de limpede că într-o economie secătuită de capital, unde încrederea în cheltuirea banului public este apropiată de zero, agenții economici se opun din răsputeri regimului politic fiscal este intensă. Într-o asemenea economie creșterea impozitelor nu face decât să mai extragă un pic mai multe resurse din sectorul privat, pe termen scurt; efectul pe termen mediu este epuizarea motoarelor de creștere economică.

Bâlbâiala înregistrată în ultima perioadă în politica fiscală, exprimată prin măsuri contradictorii precum creșterea salariului minim urmată de scăderea CAS, sau introducerea impozitului pe stâlp urmată de reducerea lui, la care se adaugă promisiunile de scăderea a TVA, pot fi interpretate ca recunoașterea oficială a faptului că biciuirea prin taxe a economiei este o politică falimentară.

 

1 Shares
Share
Tweet
Share