28 October 2020
Home / Ce face statul? / Un bacalaureat în plus, în loc de o lege în minus

Un bacalaureat în plus, în loc de o lege în minus

Ce ți-e și cu spiritul vremurilor! Pare imposibil ca un guvern, atunci când se confruntă cu o problemă generată tocmai de intervențiile sale precedente, să mai taie din ele (vorba artistului anonim). În schimb, se apucă și înființează noi instituții și reglementări. Cred că avem un bias al birocratului aici – apropos, să-i spună cineva și lui Kahneman asta.

Poftim: examenul de bacalaureat. De multă vreme este clar că o mare parte a elevilor români nu este interesată de carte. Este clar că “facultatea pentru toți” a fost un mit întreținut stupid dar interesat de cei care au condus România în general, învățământul în special. Acum aproape că nu-mi vine a crede când văd “experții” spunând că nu toată lumea este potrivită pentru a urma o facultate. Cum? Păi nu mai suntem la coada Europei în ce privește numărul de licențiați? Gata? Până azi ne-a păsat de asta, acum am întors-o și zicem în ton cu președintele ex-suspendat că, horribile dictu, țara are nevoie și de strungari nu doar de filozofi?! Cum, nu ne transformasem noi dintr-o țară de informatori în una de formatori și tot trâmbițam meritele “învățării pe tot parcursul vieții” (pe bani europeni, sanchi)? Acum ne-am dat seama că mai trebuie și cu sapa nu doar cu mapa?!

Ochei. Să trecem peste inconsecvența clasei politice și să aplaudăm în sfârșit recunoașterea realității. Fie și spusă cu jumătate de gură. Deoarece complet ea ar suna așa: România are o problemă nu doar cu dezinteresul față de școală, ci și cu tinerii șomeri. Care în aste vremuri de tristă austeritate încarcă bugetul statului. Dacă nu iei bac-ul atunci nu poți presta “în câmpul muncii”; firmele nu te pot angaja ca lăcătuș, mecanic sau electrician, rămâi șomer pe banii statului; care n-are; și mai pierde și impozitele pe care, dacă ai fi lucrat, le-ar fi încasat de pe spinarea ta.

Aceasta este de fapt mare miza a deciziei privind reforma bacalaureatului și, oricât ar fi camuflată în conferințe interminabile de presă despre “dreptul elevului de a decide”, “libera opțiune”, se vede totuși destul de limpede. Gradul scăzut de promovabilitate la Bac implica de fapt prea mulți șomeri.

Introducerea bacalaureatului profesional (de ce nu “tehnologic”, în ton cu denumirea liceelor?!) rezolvă măcar teoretic problema. După un examen mai potrivit pentru abilitățile lor, sunt convins elevii de licee tehnologice vor avea liber la angajare. Reforma bacalaureatului este, astfel, o reformă a pieței muncii, pentru că o liberalizează.
Dar o liberalizează prost. În fond, problema cu inserția pe piața muncii a picaților la bacalaureat ținea tocmai de necesitatea obținerii unei diplome. Prea greu de obținut, după cum am văzut în ultimii doi ani. Astăzi, în loc să anuleze această barieră, ministerul și parlamentul propun înființarea altei diplome, mai ușor de obținut.

În fond, obligativitatea deținerii diplomei de bac pentru a te angaja reprezintă o restrângere a dreptului la muncă, un atact la libertatea individuală. În loc să recunoască acest lucru guvernul vine și îi asigură pe elevi că, de la anul, vor da un Bac ușor, pardon, “adaptat la filiera pe care au parcurs-o”. În loc să desființeze birocrația și o reglementare anti-economică, ministerul vine și suplimentează birocrația! Optica rămâne aceeași:

Bacalaureatul profesional este permisul de acces pe piata muncii. Bacalaureatul national este permisul de acces in invatamantul superior.

E o schimbare în direcția bună, dar incompletă și fără viziune. Tot e bine că actualul guvern (față de vechiul) a decis măcar să abordeze problema. Dar se putea mult mai bine.

0 Shares
Share
Tweet
Share