7 August 2020
Home / Articole / Ucenicia, o altă reușită a Elveției și un exemplu pentru România

Ucenicia, o altă reușită a Elveției și un exemplu pentru România

987 Shares

Pentru unii Elveția este doar un paradis fiscal, un refugiu pentru cei care fug de impozite. Dar Elveția este de fapt o țară industrială. Contrar stereotipurilor, sectorul financiar elvețian reprezintă mai puțin de 15% din PIB.

Industria (doar producția de bunuri, nu de servicii) include peste 20% din forța de muncă. Elveția nu este doar un paradis fiscal. Aproximativ 140 000 francezi lucrează în industrie și în sectorul serviciilor din Elveția, în special în zonele de frontieră. Ei se alăture în fiecare zi celor 150 000 de francezi stabiliți permanent în Elveția. Cel mai mare contribuitor la PIB este sectorul MEM (metalurgie, energie, construcții de mașini). În aceste domeniu sunt angajați cei mai mumlți salariați, circa 338 000 de oameni.

Sectorul industrial este înfloritore datorită, desigur, unui sistem de impozitare prietenos cu mediul de afaceri (impozitul pe profit variază între 14,5% și 25%, în funcție de canton, față de 33% în Franța), dar și pentru că țara are un sistem de ucenicie mai eficient. Avem obiceiul de a da drept exemplu Germania în acest domeniu, dar sistemul elvețian ar putea fi, de asemenea, un exemplu. Comparativ cu situația din Franța, ucenicia joacă un rol important în integrarea socială. Datorită acestui sistem, nu există suburbii cu criminalitate ridicată și nici “apartheid social”, energiile sunt canalizate către munca productivă. Elveția, care are mai mulți imigranți decât Franța, dacă ne raportăm la populație, nu prezintă aceste probleme, pentru că la vârsta de 15 de ani tinerii, chiar și cei care nu stăpânesc bine limba sau care nu doresc să-și continue studiile, învață o meserie și sunt mândri că pot lucra și câștiga un salariu, au un sentiment de utilitate socială.

arton3533-a8afe

Două treimi dintre tinerii din Elveția optează pentru formarea profesională inițială (ucenicie) și obțin prin aceasta cunoștințe profesionale de bază solide. Tinerii pot alege între aproape 230 de scheme de ucenicie oferite de companii, după cum este necesar. Formarea profesională ține în esență de cantoane și de organizațiile specifice pieței muncii din interiorul cantoanelor. Sistemul este descentralizat, întreprinderile și tinerii având ultimul cuvânt. De la 15 ani, tinerii au opțiunea de a alterna studiul teoretic la școală și stagii de pregătire în întreprinderi.

Principalele caracteristici ale sistemului de ucenicie elvețien sunt flexibilitatea (durata variabilă, libertatea conttactului, posibilitatea rezilierii în orice moment a contractului, printr-o decizie motivată sau de comun acord) și rentabilitatea pentru companii (remunerația nu este reglementată, ea depinde de regiune, sector, talia companiei etc.). Mai mult decât atât, productivitatea ucenicilor depășește costurile brute aferente pregătirii lor. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că peste 40% din companiile elvețiene acceptă să pregătească ucenici.

În 2013, costurile de formare profesională în sarcina autorităților publice s-au ridicat la aproape 3,4 miliarde de franci elvetieni (3,06 miliarde euro). Cantoanele, care sunt responsabile pentru implementarea formării profesionale, își asumă trei sferturi din aceste cheltuieli. Dar costurile totale (cele care revin firmelor etc.) se ridică la 5,3 miliarde de franci elvetieni (4,77 miliarde euro) pe an.

Bineînțeles, Elveția este norocoasă că nu are sindicatele franceze care se opun în mod sistematic patronatelor în numele “dialogului social” și deturnează resursele financiare de la formarea profesională pentru a-și umple propriile buzunare. Elveția nu știe ce înseamnă negocierile interminabile cu sindicatele, iar rata șomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) este de doar 6,4%, față de 24% în Franța. Este chiar mai mică decât rata șomajului în rândul tinerilor înregistrată în Germania (7,2%). Să adăugăm, de asemenea, că rata generală a șomajului este de 4,2% față de cel de 10,5% în Franța. În Franța, vrem ca tinerii noștri să facă studii de lungă durată, la terminarea cărora devin șomeri. Luați exemplul Elveției, dacă vreți să reduceți șomajul.

***

Acest articol este o traducere după Nicolas Lecaussin și Pierre Bessard, L’apprentissage, une autre réussite de la Suisse et un exemple pour la France.

P.S. În România rata șomajului în rândul tinerilor este de 20,4%. Conform legii, salariul de baza lunar, stabilit prin contractul de ucenicie la locul de munca, este cel puţin egal cu salariul de baza minim brut pe ţara!! (deci de ce ar vrea vreo companie sa angajeze ucenici?!)

987 Shares
987 Shares
Share
Tweet
Share