14 August 2020
Home / Articole / Tragedia din “Colectiv”: și o perspectivă economică

Tragedia din “Colectiv”: și o perspectivă economică

619 Shares

Oficial, această tragedie nu trebuia să se întâmple. Pentru că avem legi și reglementări privind securitatea. Dacă aceste reglementări ar fi fost respectate atunci clubul cu pricina ar fi avut, spune un arhitect pe blogul Biziday, 6 uși de acces, instalație de ventilare, instalație anti-incendiu în tavan. Plus că ar fi trebuit să monteze un anumit tip de burete de antifonare, ignifug – evident, mai scump.

Și totuși s-a întâmplat. Pentru că, în practică, reglementările nu au fost respectate. Din această perspectivă soluția este simplă și clară. Așa cum spune Cristi Dănileț,

“Pe cat pariem ca urmeaza controale in zeci de cluburi si amenzi de mii de lei? Ca, deh, noi stim doar sa combatem, nu sa prevenim.
Nu, nene: nu ai autorizatie? Amenda si inchis localul, fara drept ca tu sa mai deschizi in viata ta asa ceva. Ai vandut alcool minorilor? Amenda si inchis localul. Se fumeaza in local si e interzis asta? Amenda si inchis localul. Nu ai iesire de urgenta, extinctoare si personal care sa stie la orice ora din zi si din noapte care sunt procedurile de urgenta? Amenda si inchis localul, cu interdictia de a mai deschide vreodata asa ceva, iar personalul cu interdictia de a mai lucra in domeniul deservirii populatiei. Nu respecti norma maxima de decibeli? Amenda si inchis localul.
Sunt inspectori care nu au facut controale cand trebuia sau au inchis ochii la nereguli? Amenda, dat afara din functie si dosar penal acolo unde e cazul
Cand o sa te usture la buzunar si nu o sa mai ai venituri poate o sa intelegi sa respecti regulile, ca de aceea sunt facute.”

Totuși, aceasta este doar un mod de a privi situația, perspectiva juridică asupra problemei. Concentrarea dezbaterii publice pe acest aspect ar putea să fie dăunătoare pentru prevenirea durabilă a unor evenimente similare, deoarece minimizează implicit importanța altor abordări, în esență la fel de utile ca și perspectiva legalistă. Mass-media discută obsedant nerespectarea legii și fiindcă principalii săi interlocutori sunt decidenții publici. Mentalitatea paternalistă  – „Ce a păzit statul de nu a prevenit dezastrul?” – își dezvăluie aici întregul arsenal de întrebări și clișee. De partea cealaltă a microfonului politicienii aduc vorba (cum altfel?!) tot despre legi și mecanismul de aplicare a legilor. Vom avea, suntem asigurați, legi mai bune (și mai multe, logic) și un număr mai mare de controlori (poate mai bine plătiți) însărcinați să vegheze la respectarea lor.

Există și alte moduri de a analiza problema. Există, de pildă, perspectiva intelectual-morală. Tragedia din clubul Colectiv s-a produs deoarece patronul, organizatorii și spectatorii – da, și spectatorii! – au manifestat lacune cognitive și vicii care nu ar trebui să caracterizeze comportamentul unui om adult, responsabil. Lăcomia, goana după bani – sau pofta de muzică – indiferent de condiții, aroganța („lasă, că știu eu mai bine cum merge treaba”, „nouă nu ni se poate întâmpla nimic”), indolența, lipsa de înțelegere a unor fenomene fizico-chimice elementare. Cu afaceriști lacomi, dispuși să speculeze oricât și să îți vândă orice produs/serviciu păcălindu-te în privința calității lui, nu vom putea progresa indiferent câte reglementări avem și indiferent câți inspectori umblă pe teren să verifice aplicarea acestora. Pentru simplul motiv că legea nu poate acoperi toate aspectele vieții umane; legea nu poate interzice egoismul, lăcomia. La rândul lor, deși nimeni nu îndrăznește să spună, consumatorii acestor produse/servicii poartă și ei o parte de responsabilitate. Dacă înțelegi cum stau lucrurile, nu te duci singur în gura lupului. Nu cumperi Adibași ieftini din târgurile de la marginea Bucureștiului, cu pretenția că îți vor servi la fel de bine ca o pereche de pantofi scumpi Adidas. Nu intri în clădirile care pot sucomba la primul cutremur, decât dacă îți asumi potențialele consecințe. Să fim serioși, nu putem spune că prostia și lăcomia au fost monopolizate de patronul clubului Colectiv, iar restul lumii nu au purtat absolut nici o responsabilitate.

Colectiv

Există însă și o perspectivă economică asupra problemei. Perspectiva economică evidențiază faptul că oamenii răspund la stimulente, iar cadrul instituțional în care își desfășoară activitatea le modelează comportamentul. În acest sens mi se pare elocventă mărturisirea unuia dintre participanții la eveniment:

„De ce nu am avut instalatie anti-incendiu? Pentru ca majoritatea localurilor de la noi nu au asa ceva. De ce? Pentru ca lumea fumeaza si fumul de tigara declanseaza instalatia… De ce toti patronii par ca fenteaza controalele? Pentru ca abia iesi pe zero daca iti platesti toate impozitele si toate dividentele… Si stim bine ca cu totii suntem de vina…”

Adevărul este că e foarte complicat sau de-a dreptul imposibil să respecți toate legile din România și să ai și afacerea pe profit. Aceste costuri administrative acționează ca o barieră la intrarea pe piață sau ca o taxă (prohibitivă) de funcționare pentru firmele existente. Povara fiscal-birocratică excesivă mută afacerile în economia subterană. Iar în economia subterană, datorită riscului specific, calitatea produselor/serviciilor are de suferit.

Unul din cele mai potrivite ilustrații în acest sens este așa numitul „efect de potență” și impactul asupra sănătății oamenilor pe care l-au avut Prohibiția (alcoolului) din anii 1920 și ilegalizarea drogurilor. În timpul Prohibiției, interesul comercianților era să transporte cele mai tari băuturi. Era mai rentabil să faci trafic cu whiskey, nu cu bere și vin, din cauza valorii mai mari pe cantitatea transportată. Astfel, aparent paradoxal, oamenii au început să bea mai multe băuturi tari și consumul de alcool nu a scăzut. De asemenea, Prohibiția a determinat dezvoltarea fabricilor clandestine de alcool și producerea unor băuturi foarte periculoase pentru sănătate. Prohibiția drogurilor a creat probleme similare, poate cea mai cunoscută fiind folosirea repetată a acelor și a seringilor, un factor important în creșterea cazurilor de hepatită și SIDA.

În 1964 economiștii americani Armen Alchian și William Allen au teoretizat explicația care le poartă numele (efectul Alchian-Allen), conform căreia, dacă avem de-a face cu două variante ale aceluiași produs – să zicem, unul „tare” și unul „slab” – iar costul acestora este sporit cu o anumită sumă (fixă în raport cu cantitatea), prețurile relative se schimbă  iar consumul produsului „tare” va crește. La limită, pe piață va fi disponibil la vânzare doar produsul „tare”, mai scump.

Așadar, existența unor costuri administrative mari (care prin definiție se aplică în mod egal tuturor firmelor) determină dezvoltarea economiei subterane cu efectele colaterale care decurg de aici: creșterea riscurilor și diluarea calității serviciilor. Este de notorietate faptul că, în România, mediul de afaceri este constrâns de o povară fiscal-birocratică exagerată, atât ca mărime absolută cât mai ales în raport cu gradul de înavuțire al populației. Și ar trebui să recunoaștem că dacă firmele au de plătit impozite mari, atunci ele vor face economii la alte capitole, precum siguranța muncii. Sau că, dacă fiecare birou public îți cere șpagă (ceea ce mărește practic costurile administrative peste nivelul lor oricum ridicat), atunci firmele vor fi tentate să cosmetizeze realitatea; pe afară va fi vopsit gardul, înăuntru este leopardul. Corupția este un subprodus al acestei stări de fapt. Organizarea agenților economici care activează în economia subterană pe principii mafiote, de asemenea. Abia din acest punct încolo este valabilă explicația lui Cristian Hostiuc, care este altminteri foarte importantă pentru înțelegerea gradului de degenerare economică și a dimensiunii corupției:

“Suntem o ţară a tonelor de hârtii pentru orice, numai pentru verificare nu. În spatele aproape tuturor afacerilor locale – baruri, restaurante, dus şi strâns gunoiul, etc. – se află oameni de la vârful administraţieie locale sau naţionale. Acestea sunt afacerile lor şi nimeni  nu-i controlează. Adică nu se pot controla pe ei şi să-şi dea singuri amendă.”

România nu își poate permite să consume servicii comparative calitativ cu cele dintr-o țară occidentală. Pentru că suntem săraci. Aceasta este o lege de fier a naturii, indiferent câte legi vom da în Parlament, nici una din acestea nu va putea răsturna realitatea: aceea că nu ne permitem să plătim pentru calitate la fel de mult precum americanii. De asta românii nu cumpără în majoritatea lor Mercedes-uri și SUV-uri, ci Logan-uri; fiindcă suntem săraci. Fix din același motiv calitatea tuturor celorlalte produse și servicii – de la îngrijirea sănătății până la produsele alimentare, inclusiv serviciile de spectacole – este inevitabil mai slabă în România. Este firesc ca în România să nu se poată aplica norme de securitate la fel de stricte ca în SUA. Ceea ce poate să spună economistul este următorul lucru: hai să nu facem situația mai rea decât este de fapt, hai să nu punem o presiune exagerată pe piață, fiindcă atunci vom cultiva economia subterană, riscul și corupția, și vom pava drumul către tragedii de genul celei întâmplate în clubul Colectiv.

619 Shares
619 Shares
Share
Tweet
Share