27 October 2020
Home / Finanțe-Bănci / Testul de stres – un simplu machiaj aplicat băncilor din zona euro

Testul de stres – un simplu machiaj aplicat băncilor din zona euro

Analiza ”completă” a stării băncilor din zona euro – multa așteptata analiză a calității activelor (AQR) băncilor din zona euro făcută de BCE și cele mai recente teste de rezistență făcute de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) – arată că băncile din zona euro au suferit o scădere a capitalului de doar 24.6 miliarde de euro până la finalul lui 2013 și de doar 9.5 miliarde de euro până la acest moment. Aceste afirmații sunt supra-optimiste. Studiile independente, ca cel al profesorului Viral Acharya de la Stern School of Business din cadrul New York University și al lui Sascha Steffen de la European School of Management and Technology, dau cifre mult mai mari decât cele oficiale.

Pe toată perioada crizei, BCE nu a reușit să acționeze independent de băncile zonei euro, mai ales față de cele aflate în țări cu o mare influență politică, precum Germania, în timp ce testele precedente efectuate de ABE au fost rapid discreditate. Ținând cont de presiunea pe care o poartă, aceea de a nu supăra guvernele puternice și de a nu le strica planurile în ceea ce privește păstrarea unei stări de calm în piețe, acest ultim efort pare o altă tentativă de mușamalizare. Mai mult, supervizorii naționali, care tind să vadă băncile locale ca pe niște campioni naționali, au fost adânc implicați în proces și cu siguranță au avut multe motive pentru a ascunde probleme, la fel ca și băncile care sunt mereu mult mai bine informate ca cei care le supraveghează. Așa cum am presupus ca se va întâmpla, analiza evidențiază băncile din țări cu mai puțină putere politică la nivelul Uniunii Europene și lasă deoparte instituțiile de credit germane.

Premisa pentru realizarea uniunii bancare a fost faptul că supervizorii naționali nu au fost foarte onești atunci când trebuiau sa raporteze problemele băncilor din țările proprii, astfel că s-a crezut necesară crearea unor supraveghetori independenți și riguroși la nivel de zonă euro. Totuși, ținând cont de faptul că AQR găsește doar mici discrepanțe față de datele băncilor și supraveghetorilor naționali – valoarea contabilă a băncilor de 22 trilioane euro este ajustată doar cu 48 de miliarde de euro, în timp ce creditele neperformante au o creștere de doar 18% (136 miliarde euro), până la 879 miliarde euro – fie băncile și supraveghetorii naționali erau deja cinstiți, ceea ce știm că nu este cazul, fie nici BCE nu este completă onestă în datele publicate.

Banks

Chiar dacă crezi BCE pe cuvânt, exercițiul tot nu este complet. AQR acoperă doar 57% din activele riscante ale celor 130 de bănci care adună 81.6% din activele bancare din zona euro, adică mai puțin de jumătate (46.5%) din activele zonei euro. Câteva din cazurile excluse sunt foarte importante: băncile de economii germane, Sparkassen, care împreună adună mai mult de 1 trilion de euro în active, nu sunt parte din studiu; BCE de asemenea se bazează pe onestitatea băncilor atunci când vine vorba de evaluarea ipotecilor – de ce ar avea vreun motiv sa mintă? Două dintre băncile germane puternice care au trecut cu greu de evaluare, Commerzbank și HSH Nordbank (condusă de fostul vice-ministru de finanțe german și președinte al BERD, Thomas Mirow), sunt printre cele care beneficiază de buna credință a BCE.

Nici testele de stres nu sunt foarte puternice și concludente. Acestea cer băncilor sa aibă 8% capital Tier 1 în scenariul de bază și doar 5.5% în scenariul nefavorabil. Dar, așa cum a fost subliniat de către economistul șef al Băncii Angliei, Andy Haldane, dar și de mulți alții, proporțiile activelor riscante pot fi ușor manipulate și nu arată foarte bine starea în care se află, cu adevărat, banca.  Un raport simplu și nemanipulat al activelor față de datorii ar trebui sa fie folosit ca etalon în această problemă. Așa cum arată calculele lui Acharya și Steffen, în zona euro există probleme mult mai mari față de ce ceea ce spun BCE și ABE.

Scenariul standard al testelor este bazat pe prognoza de iarnă a Comisiei Europene care a fost în mod constant supra-optimistă de-a lungul crizei. De exemplu, când cartea mea ”Primăvara europeană: De ce economia și politica sunt vraiște și cum să le facem din nou să functioneze” a fost publicată în aprilie, Comisia a susținut că zona euro se afla într-o revenire din ce în ce mai puternică. De atunci, totul a stagnat. Scenariul nefavorabil este bazat pe o zonă euro în recesiune și o revenire a testului pieței obligațiunilor, dar acesta nu acoperă posibilitatea deflației. Într-adevar, acest scenariu este bazat pe previziuni inflaționiste care sunt foarte optimiste: 1% în 2014 (în prezent, 0,3%), 0.6% în 2015 și 0.3% în 2016. Dacă ne gândim că deflația are aduce dezastrul în bilanțurile contabile ale băncilor, acesta este doar o farsă.

Aceasta este doar o analiză inițială; dat fiind volumul imens de informații oferite de BCE și ABE, am avut timp să parcurg doar o parte dintre acestea, dar este îndeajuns pentru a înțelege că acest ultim exercițiu al autorităților bancare din zona euro este doar o altă încercare de ascundere a realității.

***

Textul de mai sus este o traducere după Philllipe Legraine, Yet another eurozone bank whitewash.

0 Shares
Share
Tweet
Share