18 February 2020
Home / Articole / Taxarea Bisericii

Taxarea Bisericii

189 Shares

În viața omului civilizat, evoluat și cu simț critic sau chiar interesat de ideile liberale, vine inevitabil un moment în care trebuie să ceară taxarea Bisericii. Taxarea Bisericii este Armageddon-ul, este Biblia omului civilizat. Uneori auzi „nu e românul atât de civilizat, încât să avem taxarea Bisericii!”. E o chestie SF, de nu știu ce secol din viitor. Aici trebuie verificat dacă și în Startrek se practica taxarea Bisericii.

Deseori auzim producători care se plâng de alți producători, baruri care se plâng de alte baruri că fac evaziune. Iar soluția  recomandată este întotdeauna controale pentru combaterea evaziunii fiscale. Așa s-ar elimina concurența neloială. Am avea un argument egalitarist etic, al încălcării egalității de tratament: „de ce eu să plătesc și alții nu?” Această egalitate de (mal)tratament este cea mai populară. Probabil acești patroni mai vocali s-au înscris printre primii la loteria bonurilor fiscale.

Egalizarea, armonizarea fiscală se poate face și în jos prin reducerea taxelor, ideal spre 0, nu doar în sus: trebuie să plătească toți și cât mai mult (Rothbard, 2016). E ca și cum dacă trăiam în sclavie, soluția nu era abolirea imediată a sclaviei, ci extinderea ei pentru că așa ar fi fost egal. La fel ar fi fost dacă sclavi care erau loviți de stăpânii lor ar fi protestat de ce nu sunt aplicate corecții fizice și altor tipuri de sclavi sau sclavi care aveau munci grele ar fi dorit aceleași munci și pentru sclavii cu munci mai ușoare. Similar ne puteam întreba de ce naziștii omoară doar evrei, nu și chinezi?, fără să înțelegem că poate problema e crima, nu categoria rasială de victime selectată. Era rău și dacă naziștii își propuneau să execute doar nemți.

taxarea bisericii

Despre această ranchiună este vorba parțial și în taxarea Bisericii Ortodoxe. Chipurile, așa cum plătește toată lumea, la fel trebuie să plătească și Biserica. În loc ca obiectivul să fie ca toate firmele să fie ca Biserica, acesta e ca Biserica să ajungă ca firmele. Unii forumiști chiar plusează. Biserica ar trebui nu doar taxată, ci mai mult, este nevoie și de controale severe de la celelalte instituții ale statului în biserici: ITM, mediu, Sanepid, pompieri etc. Așa cum o firmă e controlată la sânge la fel trebuie taxată și o biserică, tot din acest elan egalitarist de tip „să moară și capra vecinului”, specifică unui sistem politic contemporan. Aici nu e vizualizată situația că cu cât administrația îi controlează mai mult pe alții, cu atât te va controla mai mult și pe tine. Cu atât crește agresiunea statului, cu atât cresc puterile sale discreționare și avem mai degrabă un scenariu de tipul cine scoate sabia, de sabie va pieri.

Am menționat motivul etic al egalității de tratament pentru taxarea Bisericii.  Alt argument ar fi că s-ar construi școli și spitale cu acești bani. Acest argument este atât economic cât și etic, cel cu egalitatea de tratament era strict etic. Acest argument trebuie reținut. Este printre puținele locuri unde se vede clar problema rarității resurselor, care nu este atât despre puținătatea resurselor, cât despre utilizări excludabile. O portocală este rară chiar dacă am 5 milioane de portocale. Nu pot mânca aceeași portocală și să fac și suc din ea. Ca să utilizezi banii într-un anumit fel, trebuie să reduci alte utilizări. Conflictul spitale-catedrale trebuie notat undeva. Este printre puținele locuri unde discursul socialist devine conștient de raritatea resurselor. În genere se cere ca statul să facă un lucru gratis, fără să existe percepția utilizărilor alternative.

Uneori Keynes pare un fel de șaorma cu de toate. Ai simultan creșterea cheltuielilor publice și reducerea taxelor și poate aceasta e și explicația pentru care are priză la oameni diferiți. Socialiștii (Krugman, Stiglitz) își aleg partea de creștere a cheltuielilor publice, în timp ce oameni mai apropiați de conservatori (de exemplu, Mankiw) merg pe partea de reducere a taxelor într-o criză. Asta ca și cum n-ar exista o tensiune între creșterea cheltuielilor publice și reducerea taxelor. Ca să cresc cheltuielile publice, trebuie să cresc taxele, ori acum, ori mai încolo. Dincolo de asta, important este că un economist precum Keynes ar fi pro Catedrala Mântuirii Neamului: să continue mustăria, să se dea de lucru la oameni, să crească cererea agregată! Construcția se sincronizează perfect cu preferința sa pro piramide, pentru a crește PIB-ul. Keynes și-ar dori nu o catedrală, ci două! Trebuie să construim și spitale și catedrale și orice pentru că așa creștem cererea agregată, creștem creșterea economică și ne apropiem de PIB-ul potențial.

Dacă Biserica ar face singură spitalele și școlile promise de ateii militanți, ar mai trebui taxată? E greu de crezut că persoanele care cer taxarea ar renunța. Se vor găsi alte lucruri de făcut, inclusiv finanțarea discursului privind taxarea Bisericii. Aici cei care vor separarea Bisericii de stat pentru că încalcă libertatea de conștiință nu vor și separarea de banii Bisericii. Un ateu oricât ar fi de militant ar fi, își dorește o reținere de la sursă. Apoi nu este cerută o separație a statului de banii oamenilor religioși, chiar dacă-i disprețuiește, în special dacă are Discovery în grila de cablu. Așa cum consemna un personaj din Dostoievski (Stepan Trofimovici) cu cât cineva e mai socialist, cu atât e mai ahtiat după bani (Dostoievski, 91-92). Ateii militanți nu vor o separație de banii Bisericii. Aici și Biserica întoarce obrazul: nu vrea o separație de banii ateilor militanți, homosexuali, persoane care fac avort etc, banii din bugetul public fiind la grămadă.

Biserica este într-o concurență pentru jobul de bodyguard al statului cu intelectualii laici, luptă pe care Biserica a cam pierdut-o. Există însă încercări de revenire. De exemplu, actualul papă îți bifează toate clișeele socialiste contemporane, oriunde s-ar afla. E de cercetat dacă a zis-o și pe cea privind asemănările à la Foucault între o fabrică din capitalism și un lagăr de concentrare sau un Gulag, în ambele tipuri de organizații fiind implicate relații de putere. Într-adevăr, un lagăr de concentrare e un loc unde vii la 9 și pleci la 5. Apoi ar fi bine să țină aceste discursuri socialiste și în Venezuela, dacă are drum. Să nu pierdem din vedere că vine din America Latină. În plus, actualul papă poate folosi în următoare enciclică direct fragmente din Manifestul Partidului Comunist, însă va trebui să scoată pasajele anti-religie.

Fără o cultură teologică solidă și dacă ai văzut doar filmul lui Zeffirelli (Zeffirelli, 1977), e puțin probabil ca Întemeietorul creștinismului să privească cu prea mare simpatie o magaoaie gen Catedrala Mântuirii Neamului, mai ales că e locală („Mântuirea neamului”) și creștinismul este universalist („nu mai este nici iudeu , nici elin etc”. În plus, mântuirea e a neamului, colectivă, nu individuală, fără brokeri, ca la neoprotestanți unde omul este propriul său preot.

Uneori caritatea creștină mai înseamnă și o mână întinsă partidelor românești în campaniile electorale, mai cu seamă celor de stânga. Biserica intră în acest joc de antreprenoriat politic. Cum statul este angajatorul, plătește lefurile, e previzibil să te aștepți la concesii din partea Bisericii. Biserica ar trebui să fie mai reticentă aici, mai ales că în unele locuri sunt practici  vrăjitorești. Știm că există situații când, în anumite județe, o persoană care în viață a votat Convenția, votează postmortem PSD-ul.

Biserica nu poate sluji doi stăpâni, după cum ne învață Evanghelia după Matei (6.24) și poate Biserica ar trebui să delege cărturarilor laici atitudinea slugarnică față de stat. De la Matei citire:

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei, 6.24).

Cu o Biserică oficială, de stat, exista riscul îndoctrinării și al încălcării libertății de conștiință. Similar putem avea în vedere o separație a statului de educație, tocmai din rațiuni de pluralism, diversitate și libertate academică pentru ca statul să nu impună o metapovestire cum ar fi socialismul soft contemporan. La fel pentru activitățile economice. Dacă și calculul economic este un instrument mental, are loc în cap, în minte, este nevoie și aici de libertate de conștiință, chiar dacă produci doar prune și portocale, nu idei. Prin intervenționism economic, statul afectează acest calcul. Evident, putem avea în vedere și separarea statului de alte domenii, preferabil de toate (Rothbard, 2006, 3).

Termenul „cancer” vine din limba greacă, din cuvântul „karkinos”, care înseamnă crustaceu (Cancer). În general termenul „cancer” se referă la un grup de afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și necontrolată a unei sau unui grup de celule, care invadează țesuturile înconjurătoare și care se pot răspândi (metastază) la distanță de țesutul sau organul de origine (Cancer).

Biserica trebuie să se separe de stat. Nu trebuie taxată, însă ar trebui să nu accepte nicio finanțare de la stat, de orice formă ar fi ea, că vorbim de subvenții, salarii sau alte daruri grecești. Ar fi o formă de exorcism și un semn că s-a lepădat de Satana.

 

Bibliografie:

ANAF, Codul fiscal:

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#T5C2S3,

accesat 24.08.2016;

Cancer,

http://romaniancancerleague.org/romana/?page_id=21, accesat 25.08.2016;

Dostoievski, Feodor M.: Demonii:

http://hols.besaba.com/ceta/demonii.pdf, accesat 24.08.2016;

Matei, 6.24: Evanghelia după Matei:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6, accesat 23.08.2016;

Rothbard, Murray N., 2006, The Libertarian Manifesto:

https://mises.org/library/new-liberty-libertarian-manifesto, accesat 24.08.2016;

Rothbard, Murray N., 2016, The Myth of Tax “Reform”:

https://mises.org/blog/rothbard-myth-tax-reform, accesat 23.08.2016;

Zeffirelli, 1977: Jesus of Nazareth, 1977:

http://www.imdb.com/title/tt0075520/, accesat 24.08.2016;

***

Autor: Costel Stavarache

189 Shares
189 Shares
Share
Tweet
Share