22 February 2020
Home / Imobiliare / Taxa pe vilă, de la anul în Marea Britanie

Taxa pe vilă, de la anul în Marea Britanie

După francezi, se pare că este rândul socialiștilor englezi să facă următorul pas în periculoasa escaladă a impozitării. De anul viitor guvernul va impune taxa pe vilă (sau pe conac, ca să sune mai burghez), adică va supraimpozita casele cu valoare mai mare de 2 milioane de lire. Măsura este logică, fiindcă așa cum am spus statele falimentare din Occident cochetează de mai multă vreme cu ideea confiscării averilor – idee experimentată în Cipru și discutată prin diverse seminarii tehnocratice la FMI.

The Treasury last year estimated that about 55,000 homes are in that range, though the Lib Dems say the figure is closer to 70,000.

David Cameron has opposed a mansion tax but George Osborne, the Chancellor, is said to be more open to the idea. Most of the homes that might be affected are in London and the south-east of England.

HOMES-TAX-FINAL

Argumentul socialiștilor este același din totdeauna, și l-am auzit și în România când s-a vehiculat ideea impozitării piscinelor: bogații să plătească mai mult, că au de unde. “Așa e corect.” Nu știu dacă înțelegeți că această inginerie socială înseamnă de fapt un război dus împotriva propriilor cetățeni, împotriva celor care au fost capabili să acumuleze capital. Retorica războiului seamănă cea fiscală. În criza din Crimeea, oligarhilor ruși (considerați inamici ai democrației și libertății) li s-au înghețat averile; în criza financiară actuală, cetățenii înstăriți (inamici ai egalității și bunăstării?!) sunt supra-impozitați și, în viitor, vor trebui poate să predea o parte din averea lichidă (depozitele bancare) ministerului de finanțe, altminteri… macrostabilitatea va avea de suferit.

Burghezul, moșierul, culacul – au fost inamicii statului socialist din Est sau Vest de la Lenin încoace. Și întotdeauna singura întrebare relevantă a fost: „cine urmează?” Vă propun așadar să meditați la această întrebare, pe cât de veche pe atât de actuală. Limbajul politic este extrem de alunecos, intențiile guvernanților se schimbă după cum bate vântul iar “reevaluările” sunt la ordinea zilei. Recent Banca Națională ne-a transmis că deponenții sunt de fapt… investitori și că este „normal” ca ei să suporte pierderile băncilor. Așa că nu se știe niciodată. S-ar putea ca mâine komisarii fiscali să bată chiar la ușa ta, chiar dacă tu ai crezut că așa ceva nu se poate întâmpla, chiar dacă ai primit asigurări că vei fi lăsat în pace. Pacea și impozitele se bat cap în cap.

Creșterea fiscalității este self-defeating, bineînțeles. Cu cât sunt mai mari impozitele, cu atât producția și acumularea de avuție se reduc, cu atât statul colectează mai puțin. Ceea ce, pe termen scurt, crește șansele unei noi creșteri de impozite, simultan cu extinderea categoriei de indivizi vizați de aceasta – că așa e “corect”. Revenind la Marea Britanie, sunt curios ce se va întâmpla când – datorită penalizării bogătașilor ruși și a viitoarei crize din China – nu va mai fi nimeni care să susțină prețurile imobiliarelor. Când valoarea celor 55000 de case va scădea sub 2 milioane. Atunci, probabil, socialiștii se vor duce la următorii pe listă.

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share