18 February 2020
Home / Observații / “Taberele de refugiați sunt orașele de mâine”

“Taberele de refugiați sunt orașele de mâine”

161 Shares

În vreme ce libertarienii naivi visează să-și construiască orașe sau zone fără stat – vezi Seasteading sau Liberland – realitatea arată mult mai trist. Din cauza violenței actorilor politici, popoare întregi sunt mutate din locurile de baștină, iar taberele de refugiați au căpătat proporții urbane.

Oras

“Acestea sunt orașele de mâine. Durata medie de staționare într-o tabără este în prezent de 17 ani. Adică o generație… În Orientul Mijlociu noi credeam că ridicăm tabere; dar refugiații construiau un oraș…

Cred că am ajuns în punctul în care agențiile umanitare nu mai pot face față crizelor.” (sursa)

Acest fenomen arată ce sunt în stare să facă oamenii; nu doar să ia viața de la zero, ci să se reașeze în comunități uriașe acolo unde este pace și liniște – acolo unde “banditul staționar” (statul) nu este prezent să impoziteze, să redistribuie avuția, să exploateze pe unii pentru a-i ridica în rangul de baroni pe alții. Din păcate aceste așezări sunt ele însele indirect rezultatul acțiunii statului – sau al conflictelor între state (în Siria se bat de fapt diverse guverne). Ele reprezintă cea mai nouă formă de favelă.

Interesant este că autorul care explică aceste lucruri crede că este cazul ca Europa să investească în extinderea acestor semi-ghetouri, stabilind forțat milioanele de imigranți în zonele rurale depopulate natural din Spania sau Italia – una din cele mai proaste idei vehiculate în “lumea bună” a tehnocrației. După ce că polarizarea socială este în creștere iar națiunile sunt din ce în ce mai lipsite de omogenitate, exact asta ar mai lipsi pentru a recrea, pe bune, lumea din Mad Max: 90% din populație trăind de azi pe mâine, la cheremul clasei conducătoare.

161 Shares
161 Shares
Share
Tweet
Share