25 May 2019
Home / Ce face statul? / Super Mario revine, derapajul monetar-financiar global continuă

Super Mario revine, derapajul monetar-financiar global continuă

Destul e destul. BCE a decis că viața e insuportabilă, așa nu se mai poate – să tipărească americanii mai mulți bani decât europenii. După cum se vede din principalii producători de bani din lume, Fed și BCE au mers oarecum în tandem de la începutul crizei până aproape de 2013. De atunci însă împrumuturile BCE către băncile private salvate de la faliment au început să fie returnate, ceea ce a făcut ca bilanțul său contabil să scadă; în schimb, Fed și-a continuat achizițiile de obligațiuni de stat și și-a mărit în continuare activele, injectând bani în sistemul financiar.

ECB vs FED

Rezultatul? Așa cum v-am spus ultim a oară în „Pariați pe boom! Avertisment pentru o politică monetară sadică” expansiunea monetară post-criză a creat un boom artificial la bursă.

Capitalizarea globala bursiera

Asta în lipsa curajului investitorilor de a face ceva productiv, în economia reală – ceea ce este de înțeles având în vedere povara datoriilor care apasă deja pe umerii companiilor. Avalanșa de bani tipăriți a alimentat cererea pentru activele financiare, de la cele mai sigure (al căror randament a ajuns negativ)

Randamente negative

la cele mai riscante, al căror randament a coborât foarte mult, este în zona roșie conform Dallas Fed, ceea ce arată că riscul este mult subevaluat, pe șleau, că nebunia și goana după randament a ajuns la cote alarmante .

Dashboard

Așadar, avem quantitative easing în zona euro. În ciuda opoziției Germaniei, sau mai degrabă a unor economiști germani, care a întreținut suspansul pe piețele financiare în ultimul an. Cumva, conservatorismul care răsună din Germania este de înțeles. Germania se află într-o formă economică relativ bună (relativ la Franța, Italia, adică la colegii de cartel monetar din UEM). Mai mult, piața imobiliară din Germania crește îngrijorător iar tipărirea de bani nu face decât să toarne gaz pe foc.

German residential prices

Care este poanta? Majoritatea spune că decizia de a „relaxa” încă și mai mult politica monetară – sau de a întinde coarda expansiunii creditului – are în vedere letargia economiei economiei zonei euro. Economia americană și-a revenit cât de cât tocmai fiindcă banca centrală a SUA a emis mai mulți bani decât BCE. Zona euro a rămas în urmă cu revenirea economică și are nevoie de modelul american (sau japonez, sau chiar chinez, cum preferați). Că accentul pus de către Germania pe importanța reformelor structurale și-a epuizat efectul mobilizator, că deflația se instaurează lent dar sigur în zona euro și că a venit în sfârșit timpul ca BCE să acționeze hotărât.

Nu neg că așa stau lucrurile și că oficialii europeni s-au plictisit să tot aștepte roadele unor reforme structurale care… de fapt nu au fost implementate niciodată. Și că vor să administreze cât mai repede drogul inflației unei economii muribunde. Dar cred că mai este și altceva la mijloc. Două scenarii un pic mai conspirative (deci mai inteligente!) pot explica recenta decizie a Băncii Centrale Europene. Și ambele vizează cursul de schimb.

Primul ar fi că asistăm la un război monetar între state, sub forma devalorizărilor competitive, așa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori în istoria contemporană (de exemplu în anii ‘70). Că fiecare stat încearcă să-și scoată pârleala pe seama vecinilor, devalorizându-și moneda pentru a-și stimula exporturile. În fond, o formă modernă de protecționism economic. Și că UE nu mai suportă să asiste pasiv la cum inundă SUA lumea cu dolari și la cum se apreciază euro, punând practic o barieră în calea exporturilor companiilor europene. Tocmai de aceea BCE a decis să bareze inflaționismul american cu propriul inflaționism, pe principiul, „Dacă devalorizați voi, atunci devalorizăm și noi”.

Al doilea ar fi că la nivel internațional deciziile se iau în tandem; că avem de-a face cu un cartel de câteva bănci centrale care se sprijină reciproc; că, dacă operăm un zoom out pe cadrul temporal vedem că politica monetară internațională este de fapt omogenă și că toată lumea face inflație de dragul câștigurilor care rezultă din redistribuția de avuție efectuată astfel. Deci că zona euro nu poate să rămână mult în urma SUA în ceea ce privește dinamica monetară.

Cele două scenarii sunt doar aparent contradictorii, în realitate depinde cum le privești. Primul scenariu este inteligibil dacă ținem cont de interesele pe termen scurt ale statelor și politicienilor. Al doilea reflectă povestea pe termen lung, natura statului și a instituțiilor monetare etatiste. La fel cum în unele analize macro ciclul economic pe termen scurt nu contrazice ciclul economic pe termen lung – din contră, un ciclu economic lung este compus din mai multe cicluri scurte – tot așa scenariile de mai sus se completează reciproc, capătă mai mult sens împreună.

P.S. Efectul asupra României? Dacă injecțiile de bani ale BCE ajung în mâinile antreprenorilor și aceștia decid să investească, atunci PIB-ul european își va reveni după modelul american, trăgând ca o locomotivă după el PIB-ul României. Prin două canale: atât prin intermediul creșterii cererii pentru exporturile noastre cât mai ales prin refinanțarea băncilor de aici și creșterea creditării. De aceea zic că s-ar putea ca anul 2015 să aducă un PIB mai mare ca 2014. Asta dacă până atunci fragilitatea deosebită a sistemului financiar global nu va provoca o nouă criză din care nu știu cine va mai rămâne în picioare.

2 Shares
Share
Tweet
Share