7 April 2020
Home / Articole / Stânga sau Dreapta, tot un Centru

Stânga sau Dreapta, tot un Centru

Zilele trecute am scris două articole despre situația politică. Pe ziare.com am publicat Pocnind din bici pe lângă Centru, care sună așa:

Ultimul manifest politic (manifestul Aliantei de Centru-Dreapta) care a aparut pe piata consolideaza o situatie nefericita: cand vine vorba de mers la vot, romanii au de ales intre Centru si Centru.

E adevarat ca o parte a clasei politice se declara de centru-stanga, in vreme ce cealalta propune “valorile” (care sunt alea?) de centru-dreapta. Consecventi cum ii stim, politicienii nostri rateaza aproape toate ocaziile de a dezbate diferentele ideologice dintre ei, pentru a ne lamuri mai bine de ce este nevoie la urma-urmei sa existe doua optiuni politice destul de asemanatoare.

In practica guvernarii, confuzia este si mai mare: centrul-stanga liberalizeaza preturile, iar centrul-dreapta reduce ajutoarele sociale; si invers, centrul-stanga taie investitiile publice, iar centrul-dreapta creste impozitele.

Banuiesc ca afirmatia unui celebru teolog american ar putea fi luata drept chintesenta viziunii ideologice a celor doua aliante politice: “As much state as necessary, as much freedom as possible” (Atat stat cat este necesar, atata libertate cat este posibila). Banuiesc ca nimeni din cele doua tabere nu ar avea ceva de obiectat.

Deci este dupa “nevoi” si “posibilitati”, vorba lui Marx. Le dam stat celor care au nevoie de el si le luam libertatea celor care se descurca cu mai putina. Sau, ma rog, le dam libertate celor care merita si le luam ajutorul statului celor care n-au trebuinta.

Asta este ce am inteles din “valorile” celor doua tabere politice romanesti. Tot ce am inteles. Mai departe scrie-n carte FMI-ul si Comisia Europeana sau urmeaza sa se stabileasca la inspiratia de moment a unui tehnocrat doct – de preferinta dintre aceia care au fost prea pragmatici pentru a se angaja in mediul privat si prea patrioti pentru a-si deserta invatatura in vreo universitate straina.

In fata acestei lasitati doctrinare nu este de mirare ca o mare parte a publicului sta acasa in loc sa vina la vot. Sau macar la un miting electoral. Asa cum am putut vedea in ultimii ani, partidele politice se ridiculizeaza daca incearca sa scoata oamenii in strada. Lumea nu iese, raspunzand politicienilor cu un plictis perfect egal (si de sens contrar) cu lancezeala ideologica a programelor politice.

Ca tot s-a vorbit recent mult despre “boicot”, adevaratul boicot este cel al clasei politice care, in incercarea de a impaca si capra si varza, refuza cu obstinatie sa discute sau sa-si divulge scopurile finale, sovaie atunci cand trebuie sa puna punctul pe “i” si penduleaza aiurea intre interesele de moment ale sindicatelor, investitorilor, agricultorilor, pensionarilor etc.

Cum nu are argumente pe care sa le puna pe masa clasa politica, ne distreaza cu inflacararea cu care se bate pentru nobilele idealuri ale – de exemplu – Ministerului Turismului, darzenia pe care o arata atunci cand vine vorba sa justifice participarea la o sedinta a Consiliului European, furia cu care isi numara reciproc averile.

În Finanțiștii am publicat Red Hot Chili Peppers sunt de dreapta sau de stânga? Un fragment:

Eu intrebarea asta mi-am pus-o atunci cand am auzit ca 45.000 de oameni s-au dus sa-i vada. Va rog sa-mi scuzati slaba cultura muzicala, nici nu vreau sa comentez in vreu fel actul artistic al rockerilor americani. Imi propun doar sa trasez o paralela pur formala intre politica romaneasca si muzica lor. Incerc sa explic de ce in tara in care lumea nu iese in strada pentru a-si striga supararea ca s-au taiat salariile, oamenii se inghesuie cu zecile de mii sa plateasca pentru a vedea cateva ore o formatie de muzica.

Aparent, lucrurile ar trebui sa stea invers. Sa iesi in fata guvernului si sa protestezi nu te costa nimic sau aproape nimic, mai ales daca mitingul se produce in weekend. Mai mult, daca din cauza guvernului ti se reduce salariul cu un sfert sau daca din cauza lui firma ta da faliment, atunci ai un stimulent puternic sa iesi la manifestatie – poti contribui la schimbarea politicii si la (re)dobandirea unui venit important.

In schimb, lumea nu ar trebui sa se inghesuie sa mearga la concerte, in special daca pretul biletului de acces este intre 100 si 500 de lei si daca asta presupune sa bati drumul din cine stie ce colt de tara pana la Bucuresti. In fond, ce castigi? Cateva ore de distractie si apoi amintiri placute.

Evident, preferintele subiective ale oamenilor demonstreaza contrariul. Lumea plateste pentru cultura, chiar o suma considerabila daca ne gandim la salariul mediu de la noi. In schimb, romanii nu dau doi bani pe politica. Nici macar atunci cand au de pierdut substantial daca nu participa (gratis) la viata politica. Aceasta inseamna ca, in vreme ce cultura este un bun economic, politica romaneasca de azi este un rau economic. Politica romaneasca le furnizeaza romanilor pierderi, fie ca participa, fie ca nu, si singura problema care se pune este limitarea acestei pierderi. Doar asa se explica de ce Romania nu a cunoscut proteste sociale de anvergura in anii din urma.

Romanii stau acasa pentru ca, desi au de pierdut de pe urma masurilor guvernamentale intreprinse, ei cred ca au si mai mult de pierdut daca ar iesi in strada. Astfel, ei actioneaza pentru minimizarea pierderii, comportandu-se rational din perspectiva economica.

0 Shares
Share
Tweet
Share