14 August 2020
Home / Articole / Spirala deflației care nu există

Spirala deflației care nu există

Într-un foarte explicit infografic, Dan Popa explică ce este deflația și efectele acesteia. Totuși, așa cum se poate vedea din adăugirile mele (cu roșu), o ușoară schimbare în presupozițiile analizei – în sensul creșterii realismului acesteia – schimbă complet narațiunea.

În primul rând, pentru a înțelege efectele deflației și cât de real este pericolul sugerat de expresia “spirala deflației” trebuie să ne întrebăm nu atât ce este deflația, ci cum/de ce apare ea. În fond, o definiție este o definiție, nu te învață nimic. De exemplu, definiția ploii – “precipitație atmosferică” – este extrem de puțin informativă; mult mai important este să cunoști legile fizicii și circuitul apei în natură – din care face parte și ploaia.

Ce vreau să spun este că trebuie să vedem imaginea de ansamblu, the big picture. Așa,simplist, deflația înseamnă scăderea prețurilor. Dar nu putem înțelege efectele scăderii prețurilor decât dacă avem simultan o imagine asupra cauzelor acestei scăderi de prețuri. Pentru că nimic nu se produce din neant, totul are o cauză; cunoașterea consecințelor înseamnă cunoașterea cauzei.

Vă propun să completăm infograficul de pe Hotnews cu o cauză simplă a deflației: scăderea cererii pentru bunurile existente în prezent pe piață. Iată cum precizarea cauzei aruncă brusc altă lumină asupra întregului lanț de consecințe:

Spirala deflatiei

Dacă piața este liberă să se ajusteze, atunci scăderea cererii pentru bunurile prezente nu se traduce într-un dezastru economic. Dimpotrivă – așa cum este și firesc, dat fiind că reprezintă un act voluntar al consumatorilor – ea duce la scăderea prețurilor și a salariilor, care însă rămân neschimbate în termeni reali! Iar cu banii economisiți oamenii cumpără altceva, de pildă bunuri de capital (o casă) sau acțiuni pe bursă sau depozite bancare. Ceea ce înseamnă că fondul de capital al societății crește, ceea ce permite firmelor să facă noi investiții, să creeze noi locuri de muncă, inovând și producând noi bunuri și servicii.

Spirala deflației este un nonsens. Dacă o luăm de bună, logica ei ne-ar îndrepta să afirmăm că, la un moment dat, oamenii vor înceta de tot să cumpere. În ideea ca mâine prețurile vor fi mai mici ca azi, iar poimâine mai mici ca mâine, oamenii vor cheltuie astăzi zero lei. Dar așa ceva este absurd. Oamenii au nevoi prezente, trebuie să consume resurse în prezent. Deci spirala deflației nu poate duce niciodată la colaps, chiar dacă o luăm de bună.

De fapt, lucrurile stau mult mai bine. Scăderea apetitului pentru consum înseamnă creșterea apetitului pentru economisire. Sunt pur și simplu două modalități de a vedea problema. Sau, dacă preferați, partea goală și partea plină a paharului. Consumul nu scade și gata! – end of story. Consumul scade din cauză că oamenii vor să acumuleze. Iar creșterea acumulării de capital este tocmai factorul esențial care permite implementarea noilor inovații, lansarea de noi procese de producție, care la rândul lor duc la creșterea cererii de muncă și la creșterea salariilor reale. În final, la creșterea bunăstării sociale.

Spirala deflației este o invenție keynesiană, o manipulare construită de analiștii de casă ai politicienilor, pentru a servi ca fundament pentru creșterea controlului statului asupra societății. Fiindcă, vorba aceea, dacă n-ar fi statul, cine ne-ar salva din capcana deflației?!

P.S. Vă amintesc:

Ne duce deflația la pierzanie?

Deflația se tratează cu știință economică

Vine Apocalipsa! Ne paște deflația în România… fugiți!

Deflația în timpul Marii Depresiuni nu a cauzat șomaj

77 Shares
Share
Tweet
Share