22 September 2020
Home / Uncategorized / Sorin Cucerai: “capitalismul nu poate exista fără impozite”!

Sorin Cucerai: “capitalismul nu poate exista fără impozite”!

Sorin Cucerai povestește cum a parcurs drumul de la liberalism la socialism:

Prima linie de separare a fost provocată de o observare mai atentă a condițiilor de posibilitate ale capitalismului. O primă astfel de condiție e piața monetarizată – o piață pe care toate schimburile sunt indirecte. În absența unei astfel de piețe, capitalismul n-ar exista. Invers, cu cât piața monetarizată este mai extinsă, cu cât sunt mai mulți oameni care operează pe această piață, cu atât mai bine.

Problema este însă că oamenii nu se angajează spontan în schimburi exclusiv indirecte. Ca orice alte mamifere, oamenii au nevoie de hrană, de adăpost și de parteneri pentru reproducere. Dacă își obțin direct accesul la resurse de hrană și de adăpost, nu se vor angaja în schimburi indirecte, pentru că n-au de ce – sau se vor angaja doar sporadic, atunci când orice altă soluție de a accede la hrană sau la adăpost a dat greș.

Până în secolul al XIX-lea, piețele monetarizate erau doar insule într-un ocean de economie nemonetară. Pentru a impune capitalismul ca ordine economică în detrimentul vechilor tipuri de economie, e obligatoriu ca schimburile indirecte să devină normă, deci ca doar ele să ajungă să fie folosite. Schimburile directe și accesul direct la hrană și la adăpost trebuie eliminate artificial. Iar asta se face prin impunerea unui sistem universal de impozite, care trebuie plătite exclusiv în monedă.

Impozitele tradiționale erau plătite în bunuri sau în muncă. Asta făcea posibilă existența tuturor tipurilor de schimb, dar și a autarhiei. Când însă impozitele au fost impuse universal, tuturor oamenilor care locuiau pe un anumit teritoriu (lucru care în ordinea premodernă nu se întâmpla) și când respectivele impozite au trebuit plătite exclusiv în monedă, fiecare locuitor a devenit practic obligat să intre constant în schimburi indirecte, pentru a face rost de banii cu care să-și plătească impozitele. Autarhia și accesul direct la hrană și la adăpost au devenit imposibile – iar necesitatea de a te angaja constant în schimburi exclusiv indirecte a devenit încă și mai accentuată din momentul în care hrana și adăpostul au ajuns ele însele să fie impozitate în monedă.

Dacă nu ar exista un sistem universal de impozitare și dacă respectivele impozite nu ar trebui plătite în monedă, ordinea economică ar redeveni rapid cea precapitalistă. Pe scurt, deși insule de capitalism au existat tot timpul de-a lungul istoriei, capitalismul ca ordine economică (prin opoziție cu capitalismul ca excepție) nu e posibil decât dacă există un sistem universal de impozitare, cu impozite plătite în monedă. Altfel, sistemul modern de manufacturare a bunurilor ar fi imposibil din lipsă de clienți pentru bunurile respective: prea puțini oameni ar deține monedă; cei mai mulți ar fi angajați doar în schimburi directe sau ar trăi pur și simplu din autoconsum.

Pe cei care cred că cele de mai sus sunt simple speculații îi rog să studieze cu atenție retragerea romanilor din insulele britanice. Unul din efectele retragerii a fost că localnicii au revenit spontan la economia nemonetară, pentru că brusc nu mai erau obligați să-și plătească impozitele în monedă. Același lucru poate fi constatat în toate teritoriile de pe care se retrage o putere care percepe impozitul în monedă (în special impozitul pe proprietate).

Cu alte cuvinte, ordinea capitalistă (spre deosebire de capitalismul ca excepție – deși pretutindeni unde capitalismul a existat fie și ca excepție, bunăoară în zonele urbane, impozitul era perceput exclusiv în monedă) – ordinea capitalistă așadar nu poate subzista fără un stat care să impună un sistem universal de impozite plătibile exclusiv în monedă.

Bec

Dragă Sorin, sunt surprins de viziunile tale, dar recunosc că talentul de bun filosof e chestie rară. Și, în plus, îți trebuie mult timp liber ca să faci filosofie, ceea ce mie nu mi-a ieșit niciodată. Ca economist nu spun aici decât că tu confuzi cererea de bani cu diviziunea muncii. Dacă obligația folosirii unei anumite monede (legislația monedei oficiale) ar dispărea, atunci rezultatul ar fi reducerea cererii pentru respectiva monedă, în favoarea monedelor preferate de public. De exemplu, dacă nu era ilegal să facem plăți în euro, atunci leul ar fi fost abandonat de mult timp. Dar aceasta nu înseamnă că, dacă dispar impozitele sau monopolul monetar, atunci dispare și schimbul monetar, ba mai mult, chiar diviziunea muncii.

Diviziunea muncii este doar un alt termen pentru cooperarea voluntară în care oamenii se angajează nu fiindcă le dictează cineva(!), ci înțelegând că prin specializare și schimb ajung să câștige mai mult decât într-un regim de autarhie. Te asigur că nevoile oamenilor depășesc cu mult mulțimea identificată de tine (hrană, adăpost, reproducere) și pentru a realiza acest lucru nu este nevoie să studiem vreun tratat ci doar să ne privim în oglindă. În absența schimbului monetar, într-adevăr, capitalismul nu ar exista. Doar folosirea extinsă a mijloacelor de schimb și apariția monedei a permis formarea prețurilor și calculul economic, care la rândul său a făcut posibilă alocarea rațională a resurselor și acumularea de capital. Și astfel, dezvoltarea unei întregi civilizații, permițând creșterea fantastică a populației globale… chit că poate unii dintre semenii noștri nu au ajuns încă la nivelul de prosperitate care să le permită și satisfacerea altor nevoi (cum ar fi cea de a socializa pe Facebook) în afară de hrană, adăpost și reproducere.

Părerea mea este că putem desființa liniștiți impozitele, fără se ne fie teamă că prin aceasta schimbul monetar ar avea de suferit și că, în consecință, ar trebui să ne fabricăm singuri prezervativele sau bicicletele eco cu care să înlocuim altminteri inutilele automobile. Și, chiar dacă nu neg că printr-o adâncă meditație cineva va reuși să transforme aurul în termopane, parcă tot mai simplu este să schimbăm la piață cele două chestii. Eu unul nu am nici o emoție în această privință. De fapt, chiar mi-ar plăcea să fiu într-o zi în poziția de a pune teoria ta la încercare, desființând toate impozitele. Cum nu voi avea o asemenea ocazie, nu-mi rămâne decât să zâmbesc acestei speculații intelectuale, care este pe cât de artificială pe atât de fermecătoare!

2 Shares
Share
Tweet
Share