5 April 2020
Home / Articole / Societate deschisă, societate închisă, societate liberă

Societate deschisă, societate închisă, societate liberă

Societatea deschisă este despre diversitate, despre acceptarea și coexistența mai multor de moduri de viață și ordini morale.

Ca economist mă ocup cu studiul acțiunii umane, al comportamentului uman. Analizez rezultatul acțiunilor umane, ale cooperării și schimburilor dintre indivizi, dar și impactul barierelor în calea acestor schimburi. Unul din cele mai fascinante aspecte ale economiei capitaliste este “miracolul pieței libere”, faptul că în încercarea de a satisface preferințele consumatorilor producătorii ajung să ofere o varietate de bunuri și servicii care depășește imaginația oricărui om ținut izolat în lagărul unei societăți închise, într-o economie reprimată.

De exemplu, dacă mergi în hipermarket să cumperi cașcaval sau bere, ai la dispoziție pe raft zeci de sortimente; dacă vrei să cumperi online, atunci găsești sute de produse diferite. Oamenii par să aprecieze foarte mult varietatea. Această preferință pentru produse specifice frânează tendința inevitabilă a producătorilor de a reduce gama de bunuri oferite și de a crește producția unui sortiment mai îngust. Producătorii sunt permanent tentați să producă mai mult dintr-un anumit bun, din considerente de cost/eficiență; este vorba de principiul economiilor de scară. Unii economiști au arătat că trăsătura fundamentală a capitalismului este chiar asta: producția pe scară largă. Și totuși producția pe scară largă este frânată tocmai de preferințele publicului. Deși ar fi mai eficient și mai ieftin ca fabricile de bere să ofere puține feluri de bere, la limită unul singur, problema este că publicul nu vrea să bea doar un singur tip de bere. Publicul apreciază existența unui sortiment vast de beri pentru care, desigur, este dispus să plătească prețul necesar. Deci oamenii plătesc ca să aibă de unde alege. Aparent, cam așa stă treaba pretutindeni în capitalism și, cum spuneam, miracolul pieței libere este tocmai această bogăție de produse.

Ceea ce este interesant deoarece oamenii par să aprecieze de multe ori simplitatea și claritatea, lipsa incertitudinii și a dificultății de a alege dintr-o varietate de opțiuni. Apropo, introducerea monedei unice europene a fost considerată drept o simplificare a organizării monetare de la momentul respectiv, simplificare care ieftinește viața oamenilor deoarece îi scapă de niște alegeri (monetare) și riscuri (valutare) considerate inutile. Doar că decizia unificării monetare nu a aparținut oamenilor, ci politicienilor și, prin urmare, nu putem vorbi tocmai de unificare monetare ci mai degrabă de centralizare monetară. Și dacă cineva cântărește riscurile în locul tău, atunci nu se poate spune de fapt că ai făcut vreo economie. Ce vreau să spun este că simplificarea nu este bună în sine. Ea este bună doar dacă reflectă preferințele voluntare ale membrilor societății, nu dacă este impusă de sus în jos, de către un Comitet al Planificării. Introducerea monedei unice este un act socialist și s-a produs la fel cum comuniștii de pe timpul lui Ceaușescu au decis că trebuie să ne uităm la un singur post de televiziune. Tot ca să facem “economie”…

societatea-deschisa

Ca exemple de simplificare bună, “de piață”, avem standardul tastaturii QWERTY sau sistemul de operare Android, care reprezintă 85% din piață. Nici un birocrat nu a decis că oamenii trebuie să folosească acest gen de tastaturi sau acest gen de telefoane. Oamenii singuri au decis să meargă, în masă, pe mâna acestei variante. Deci, din motive capitaliste, voluntare, nu asistăm la coexistenta unei multitudini de sisteme de operare sau de tastare, la fel cum avem o multitudine de feluri de bere sau de cașcaval.

Așa cum simplificarea nu este bună în sine, tot așa nici diversitatea nu este bună în sine. Diversitatea este bună doar atunci când răspunde preferințelor publicului. Da, oamenii vor să aibă la dispoziție o gamă foarte largă de ceaiuri sau iaurturi, dar ei nu ar plăti pentru coexistența a numeroase tipuri de avioane sau autobuze. Simplitatea și diversitatea sunt mereu prezente ca rezultat al acțiunilor oamenilor.

Simplificarea forțată dăunează bunăstării și tot așa se întâmplă și cu diversitatea forțată. Vă mai amintiți cum în comunism nu te plictiseai?! Aveam de adunat castane sau maculatură, plantam arbori, dirijam circulația rutieră în intersecția de lângă școală, mergeam la cursurile de apărare a patriei, aveam ore de atelier (traforaj, strung) în școală sau în fabrici sau eram trimiși la strânsul recoltei (“opțiunea” asta nu am bifat-o, din fericire!). În comunism elevii făceau o diversitate de lucruri. Cu forța, dar o diversitate, nu ca astăzi când doar se duc în sălile de clasă!

În opinia mea, o societate cu adevărat liberă nu este o societate în care individul este obligat să inspire diversitatea la orice pas, ci una în care diversitatea și simplitatea se îmbină natural și rezultă din preferințele oamenilor. Integrarea forțată, atât de practicată în socialism, nu are nici o legătură cu libertatea de asociere. Atunci când individul este liber să se asocieze, asta înseamnă că el are dreptul să accepte sau să refuze asocierea. Imigrația trebuie judecată din această perspectivă. Diversitatea impusă, obligatorie, produce nefericire, frustrări și resentimente. Nimănui nu-i place să fie deranjat, nu-i place ca altcineva să hotărască în locul lui cum să-și trăiască viața. Există oameni și comunități care pun mare preț pe o viață simplă – de exemplu Amish. La fel cum există oameni cărora le place să experimenteze orice, de la mâncare la droguri și practici sexuale. Oare regimul bolșevic urmărea o implementarea unei societăți deschise prin desființarea căsătoriei și a familiei și instaurarea unei comune a femeilor? Asta da varietate…

 

30 Shares
Share
Tweet
Share