22 February 2020
Home / Aberaţia de intervenţie / Socialismul verde distruge Făgărașul

Socialismul verde distruge Făgărașul

Mi s-a atras recent atenția asupra filmului de mai jos:

Distrugerea raurilor din Fagaras

Vezi mai multe video din cultura

Este vorba de “sistematizarea” râului Capra din Munții Făgăraș, de data aceasta nu direct de către stat ci de un grup de interese care a capturat statul și care și-a “apropriat” râul – după principiul, “Dacă tot e al tuturor și al nimănui, atunci măcar să fie al meu” – în vederea construirii unor hidrocentrale și obținerii de energie “verde”. Mă rog, verde-kaki, așa cum se vede bine din film. Proiectul – de-a dreptul luminos pentru națiune – va afecta muntele în două moduri: în primul rând, prin deprecierea estetică; în al doilea rând, prin distrugerea unui întreg ecosistem, deoarece anumite viețuitoare sunt dependente de apa din râu. Tragic este faptul că românii pierd de două ori: prima dată prin distrugerea avuției comune și a doua oară prin subvenționarea energiei verzi. Într-adevăr, mai greu găsești un caz atât de strigător despre efectele penibile ale intervenției statului – exact contrare intențiilor mărturisite. Politica atenuării poluării prin înfometare (cultivarea rapiței în locul porumbului) își are continuarea perfectă în povestea salvării energetice prin distrugerea naturii.

Bănuiesc că filmul a revoltat pe mulți iubitori de natură. Ca unul dintre ei și economist pe deasupra, pot să vă spun că ce se întâmplă acum pe râul Capra este un simplu exemplu de devastare a proprietății comune (publice). Adică un rezultat al lipsei proprietății private. Așa ceva se întâmplă de secole și n economiști au avertizat asupra fenomenului. Dacă vrem să prevenim “tragedia bunurilor comune”, atunci trebuie să definim clar drepturile de proprietate asupra acestor bunuri. Adică să privatizăm munții, așa cum am mai spus.

Știu că unii ecologiști vor sări imediat să mă contrazică. Dar publicul ar trebui să știe că există două categorii de ecologiști: (1) ecologiștii-socialiști, care vor să ne ia banii forțat prin impozite pentru a se întrona ulterior “guvernatori” peste resursele în cauză, gestionându-le așa cum vor și (2) ecologiștii-capitaliști, care apreciază anumite bunuri pentru serviciile estetice pe care le oferă și care sunt gata să plătească pentru a le retrage din alte utilizări și a le conserva. Majoritatea ecologiștilor-socialiști varsă lacrimi de crocodil în timp ce fac un ban din fonduri europene sau din lobby-ul politic. Ecologiștii-capitaliști plătesc pentru ceea ce iubesc. Ecologiștii-socialiști naivi sunt sortiți să facă anticamera primarului / prefectului / ministrului / președintelui și să spere că-l vor înduioșa pe “tătuc” să o ia pe calea cea bună. Doar nătărăii pot crede că efortul acesta va da rezultate în mod sistematic. Tot ce putem spera într-un regim ecologist-socialist este să fim conduși de oamenii potriviți (dar nici măcar ei nu vor putea calcula la câți km de izvor este cazul să ridice o hidrocentrală). Pe baza experienței istorice vă sfătuiesc să evaluați singuri probabilitatea unui astfel de deznodământ.

În schimb, ecologiștii-capitaliști vor retragerea statului din societate și privatizarea bunurilor comune. Ei își dau seama că nu au ce aștepta de la stat și de la cei care îl căpușează. Vor intrarea tuturor resurselor în circuitul pieței.

Dar nu se vor distruge Munții Făgărașului mai repede dacă vor deveni proprietate privată? Ei bine, nu există un motiv principial pentru care să presupunem acest lucru. Ce se va întâmpla va depinde în întregime de preferințele publicului, ale “consumatorului” de munte. Piața va acționa ca un proces democratic, în care fiecare va vota cu banii jos în funcție de preferințele lui. Vom scăpa de noianul de ipocrizie și vom trage linie. Nimic nu ne va împiedica pe noi, iubitorii de natură, să licităm pentru conservarea mediului. Nimic nu va împiedica o asociație voluntară, un club de împătimiți ai muntelui, să strângă suficiente fonduri pentru a cumpăra dreptul de utilizare al unui cutare munte, lac sau râu. Fie direct de la stat, fie indirect de la un alt proprietar – în cazul în care mișcarea ecologistă se mișcă mai lent.

Pe o piață cu adevărat liberă consumatorii sunt suverani. Nimeni nu le bagă pe gât produse fără voia lor și nimeni nu le confiscă avuția. Dacă românii țin la natură, atunci vor plăti pentru ea, la fel cum plătesc în prezent pentru produsele agriculturii ecologice sau pentru vacanța într-un cadru mirific. Așa vom învăța să fim responsabili pentru acțiunile noastre.

Oricum nu putem salva planeta decât plătind pentru asta. Economistul nu spune decât că implicarea directă, pe piață, este calea cea mai eficientă de satisfacere a preferințelor societății.

0 Shares
Share
Tweet
Share