31 October 2020
Home / Analiză-Statistică / Secretul unui eșec: România a investit relativ mult și prost

Secretul unui eșec: România a investit relativ mult și prost

Rețeta creșterii economice include ca ingredient principal acumularea de capital. Acumularea de capital este cea care permite extinderea proceselor de producție și încorporarea unor noi tehnologii, mai eficiente, de natură să sporească producția agregată și, prin urmare, nivelul de trai. Dar nici o rețetă nu se bazează pe un singur ingredient. Dacă vrem să coacem un cozonac avem nevoie de făină, desigur. Dar doar cu făină nu vom reuși să obținem nimic comestibil. Avem nevoie de câteva ingrediente complementare. La fel este și rețeta creșterii economice – ea presupune nu doar acumularea mecanică de capital, ci și investiția înțeleaptă a acestuia, lucru posibil doar dacă anumite condiții instituționale sunt îndeplinite: impozite mici, stabilitate economică, o piață a creditului sănătoasă, mediu concurențial autentic. Dacă aceste ingrediente instituționale nu sunt întâlnite în practică, atunci acumularea de capital nu va duce la creștere economică, ci doar la risipirea resurselor. La fel cum, prin folosirea în exces a făinei (respectiv prin penuria de ouă, lapte, drojdie etc) bucătarul nu va reuși să livreze cozonacul promis, ci doar un moloz culinar.

Dacă ne uităm la statistici vedem că România nu stă rău la acumularea de capital. Cu o rată a formării capitalului de 25% din PIB nu suntem tocmai la nivelul tigrilor asiatici în perioada lor de glorie, dar nici departe de aceștia. În 2008 am acumulat capital cu un ritm de 32% din PIB, un nivel asemănător cu cel înregistrat în perioada comunistă și specific economiilor care se dezvoltă rapid. De ce totuși, dacă tragem linie, bunăstarea generală crește atât de lent?

Înainte de a oferi răspunsul să privim situația Poloniei, campioana creșterii economice din Europa Centrală și de Est. Polonia are o rată a formării capitalului considerabil mai mică decât România. În anul de vârf al boom-ului economic Polonia înregistra o rată a formării capitalului fix de 22% din PIB, adică cu 10 puncte procentuale mai puțin decât România. Aparent paradoxal, Polonia a înregistrat în ultimul deceniu o creștere economică superioară României, în medie de 4% pe an față de 3,1%. Diferența de aproape un punct procentual se simte considerabil pe termen lung: după un deceniu (2004-2013) constatăm că Polonia a crescut de două ori mai rapid decât România.

Formarea bruta de capital fix

PIB Romania Polonia

Rezolvarea paradoxului se găsește în principiile enunțate la început. Contează nu doar cantitatea capitalului, ci și calitatea investirii lui. În acest domeniu la noi a funcționat, din păcate, dictonul specific muncii în zadar: “Noi muncim, nu gândim!”. Mai exact, noi acumulăm fără să investim de fapt eficient. Situația României și a Poloniei în prezent arată ca o reflectare, peste veacuri a situației dintre țările comuniste și economiile occidentale în anii 1980. Țările comuniste investeau mult și prost, fără să fie capabile să prindă din urmă țările occidentale; din contră, decalajul creștea. La fel a procedat în istoria recentă România, a risipit capitalul pe investiții iraționale.

De ce? Din cauza condițiilor instituționale care (1) au cultivat speculația în detrimentul investiției judicioase, (2) au favorizat o clasă antreprenorială falită (“băieții deștepți”) și (3) au menținut investiții publice iraționale (inclusiv din fonduri europene) doar fiindcă așa a convenit unei clase politice parazitare. Credit ieftin și cu nemiluita, impozite mari pentru micul întreprinzător și privilegii corespunzătoare (comenzi de stat, subvenții) pentru marile companii, incoerența actului de guvernare – toate au cauzat acest eșec.

[layout show=”1″]

8 Shares
Share
Tweet
Share