18 September 2020
Home / Finanțe-Bănci / “Salvarea” de criză aduce sărăcie

“Salvarea” de criză aduce sărăcie

Un studiu recent al băncii centrale americane confirmă că polarizarea socială a crescut în ultimii ani:

“Deși performanța economică de ansamblu s-a îmbunătățit substanțial… efectul asupra veniturilor familiilor a fost neuniform. Între 2010 și 2013 venitul mediu familial a crescut cu 4% în termeni reali, dar venitul median a scăzut cu 5%, susținând fenomenul de creștere a concentrării veniturilor care a survenit în această perioadă.

O parte din creșterea diferită a veniturilor reflectă revenirea la trendul anterior crizei, după îngustarea distribuției veniturilor produsă între 2007 și 2010, când scăderea veniturilor mari determinate de criza financiară a redus venitul mediu familial mai mult decât venitul median.”

Venituri

Lucrurile stau cam la fel dacă ne uităm la evoluția averii.

Wealth share De ce evoluează invers veniturile bogaților și ale săracilor? Deoarece crizele reprezintă momente de revenire la normalitate, după delirul economic provocat de expansiunea creditului în timpul boom-ului când, cu banii ieftini scoși la imprimantă de guvern băieții deștepți pun mâna pe active (terenuri, fabrici etc.). Valoarea acestor active crește pe măsură ce cererea artificială – în sensul că stimulată monetar de banca centrală – alimentează noi și noi achiziții. În consecință averea și veniturile (chirii, dividende, profituri, salarii + bonusuri în corporațiile care se îndatorează rapid) unui grup restrâns de populație sporesc în timpul boom-ului. În schimb așa numiții “have-nots” au de suferit în termeni relativi. De exemplu, cine stă cu chirie plătește o sumă mai mare proprietarului, care a cumpărat casa grație creditului ieftin oferit de sistemul bancar; cine lucrează în sectorul financiar, adică aproape de tiparniță, sfârșește prin a avea venituri relativ mai mari decât fermierul Gică sau pensionarul Gogu. Acest fenomen se produce natural, este inevitabil.

Dece? Deoarece așa cum ne-a învățat (pe unii dintre noi) Cantillon, introducerea de bani în economie își exercită efectele asupra prețurilor (deci asupra veniturilor) nu brusc, ci treptat, și nu simultan ci difuz. Cei care stau mai aproape de robinetul cu bani sunt în măsură să cumpere bunuri la vechile prețuri, pe când cei care se află în stadiile economice mai îndepărtate de injecția monetară vor suferi de pe urma inflației create înainte ca veniturile lor să crească. Sau, așa cum să spuneam la un moment dat:

E simplu ca bunăziua: dacă eu mă apuc azi să tipăresc bani și mă duc la piață, atunci o să cumpăr tot ce-mi poftește inima cam la aceleași prețuri ca ieri; pe de altă parte, cei care mi-au vândut produse și au pus și ei mâna pe banii tipăriți de mine nu vor mai putea face acest lucru. Inflația roade câștigul real. Inflația se produce în timp, nu ne afectează pe toți în mod egal.

Așadar, criza economică nu este un lucru rău, așa cum se vaită toți socialiștii după ce au trecut pe la casieria vreunui mo. Este exact invers: boom-ul este rău. Redistribuția operată prin mecanismul expansiunii creditului este rea. Boom-ul este bun pentru bogați și pentru cei care se îndatorează rapid, pentru că ei pot comanda mai multe resurse și proprietăți decât înainte. Boom-ul este rău pentru proletari și micii oameni de afaceri care își dezvoltă producția relativ independent de bănci, doar că furați de euforia generală și de propaganda răspândită mediatic de postacii travestiți în “analiști”, ei cred că economia merge… într-o direcție bună. Criza este rea pentru bogați, deoarece duce la evaporarea averii de hârtie pe care aceștia o dețin prin intermediul bursei, avere care a crescut nu fiindcă profitabilitatea reală a companiilor ar fi sporit, ci fiindcă tocmai la bursă a vărsat banca centrală căruța cu bani. Criza este rea pentru cei care s-a supra-îndatorat în faza târzie a boom-ului, fiindcă au prins și ei moda de la băieții deștepți, dar totuși nu s-au prins că moda este schimbătoare. După criză lor le mai rămân doar ratele imense la o “garsonerie” și nostalgia după o epocă pe care de fapt nu au înțeles-o.

Income share

Tehnic vorbind dar simplificând mult lucrurile, criza provoacă o schimbare în raportul dintre muncă și capital. În vreme ce în timpul boom-ului investițiile au fost relativ avantajate de dobânzile artificial de mici, acum lucrurile intră pe făgașul normal. Criza este relativ bună pentru factorul muncă, deoarece el este versatil și poate fi valorificat în numeroase domenii; în schimb capitalul este relativ puțin convertibil astfel încât investițiile eronate din timpul boom-ului se vor lichida acum în disperare cu 1 cent la dolar.

Cine are interes să oprească criza? Băieții deștepți. Politicienii care stau la butoane și vând publicului gogoși cu “centuri de siguranță”. Ei plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii săracilor, dar de fapt sunt disperați că deflația creditului îi bagă în faliment total. Nu pe clasa muncitoare, ci pe ei vor de fapt să se salveze. De asta au nevoie de implicarea statului… adică prin taxe mai mari a întregii societăți. Iar salvarea nu a făcut decât să perpetueze boom-ul, chiar dacă euforia a dispărut: neperținând prețurilor activelor să facă “Buf!”, salvarea a funcționat perfect pentru bogați. În prezent lupta cu deflația continuă. Și cât va continua ea nu există speranțe pentru un echilibru cât de cât în distribuția avuției.

4 Shares
Share
Tweet
Share