25 June 2019
Home / Istorie economica / Salariul real, după 22 de ani de pus frână dezvoltării

Salariul real, după 22 de ani de pus frână dezvoltării

Avem noi statistici. Salariul real mediu al românilor a crescut ușor în anul 2012, astfel încât la finele lui a ajuns să reprezinte 122,5% din salariul anului 1990. Deci, în 22 de ani salariul mediu a crescut cu 22,5%, ceea ce înseamnă un ritm mediu anual mai mic de 1%. Bunăstarea românilor a crescut în ritm de melc datorită politicilor inapte să aducă dezvoltare autentică, care au frânat acumularea de capital și creșterea productivității.

Castigul salarial

Este simplu să înțelegem cât de ineficient a funcționat economia României în acest interval printr-o simplă comparație: imaginați-vă că economia ar reprezenta o bancă la care puteți depune suma de 100 de lei. Douăzeci și doi de ani mai târziu, când vă duceți să scoateți banii, descoperiți că banca vă oferă 122.5 lei (puterea de cumpărare rămâne constantă). Câtă lume ar prefera să își țină economiile într-o asemenea instituție? Probabil nimeni, câtă vreme la un randament anual de sub 1% este mai firesc să pui banii la saltea. Exact așa s-au întâmplat lucrurile și cu România. La scara celor două decenii aproape nimeni nu a venit să investească în această țară; românii au fost de fapt primii care au părăsit-o. Cei care au ales să investească au făcut-o pe termen scurt și cu biletul de avion în buzunar. 22% este un randament pe care multă lume caută să-l obțină într-un an, nu în 22 de ani!

Un ritm de creștere atât de scăzut este mai apropiat celui înregistrat tradițional de țările dezvoltate decât țărilor care au recuperat “decalajele”. Nu este de mirare că distanța dintre noi și nemți nu pare să se scurteze. Deși am mai avea o șansă dacă țările occidentale ar zăbovi în stagnarea economică în care au intrat în ultimul deceniu.

„Rețeta” acestei ineficiențe stă în proastele instituții care au penalizat ascensiunea economico-socială a celor merituoși, punându-i „la cârmă” pe cei mai nepricepuți. De la politicieni la oamenii de afaceri, majoritatea pot oferi modele de bune “succesuri”, de pricepere în expropriere și căpușare, de habarnism când vine vorba de creativitate și investiție judicioasă.

Astfel, modelul românesc se aseamănă mai mult cu modelul rusesc decât cu cel polonez – ale cărui merite strălucesc doar în termeni relativi. Asta ca să încheiem și cu așa-zisa opoziție între “stânga” și “dreapta” din România.

Castigul salarial Rusia

 

Castigul salarial Polonia

1 Shares
Share
Tweet
Share