30 October 2020
Home / Articole / Salariile administrației publice și modelul de țară

Salariile administrației publice și modelul de țară

Acest grafic este extras din proaspătul Raport al Consiliului fiscal și mi-a captat atenția datorită comentariului lui Florin Cîțu. El remarcă faptul că salariile din sectorul privat sunt considerabil sub cele din administrația publică, ceea ce nu justifică pretențiile funcționarilor care vor mai mulți bani.

Salariile administratiei publice

Remarca este justificată economic, chiar dacă nu poate fi susținută de cifre sau de acest grafic. Pe de o parte, nu poți să compari mere cu pere, așa cum observă Lucian Davidescu: în sectorul privat lucrează toate categoriile de salariați (din punct de vedere al calificării), în vreme ce administrația publică reprezintă o elită (după diplome, del puțin). Pe de altă parte, observația stă în picioare, după cum spuneam, deoarece nu putem descoperi valoarea muncii cuiva decât în condiții de piață. Faptul că angajații statului își semnează salarii mari nu dovedește că sunt mai productivi decât restul societății! Din contră aș zice, suntem complet în ceață în ceea ce privește productivitatea acestora. Avem bune motive să bănuim că productivitatea funcționarilor publici este destul de mică, altminteri – pe baza diplomelor și calificărilor deținute – s-ar putea angaja în sectorul privat. Faptul că ei preferă să rămână la stat dovedește, adică frica de competiție, dovedește că abilitățile acestora nu sunt tocmai de lăudat. Nu mai spun că o mare parte din administrația publică este plătită nu pentru a produce „bunuri publice”, așa cum cred cu obișnuita lipsă de modestie unii funcționari, ci pentru că fac veritabile “rele publice”: fabrică legi anticonstituționale și antieconomice precum cea referitoare la RMGC, pun bețe în roate inițiative private și supra-reglementează (ex.: recenta lege a cumpărării terenurilor agricole), inventează impozite, desfășoară cea mai mare campanie de risipire a avuției societății prin proiecte publice fantasmagorice. Toate aceste fapte subminează economia națională și ar trebui pedepsite, nu recompensate!

Revenind la grafic, în opinia mea, relevanța acestuia este subminată în primul rând de faptul că multe din plățile care au loc în sectorul privat se ascund de ochiul fiscului. Unul este salariul pe cartea de muncă, altul este venitul pe care îl primești în mână. În al doilea rând, în sectorul privat se oferă diverse „beneficii” pe lângă salariu (team buiding-uri la mare și la munte, abonamente medicale etc.) În condițiile acestor omisiuni, graficul arată că veniturile din sectorul privat nu au scăzut ca urmare a crizei, ceea ce este îndoielnic.

Ce se vede din grafic și mi se pare problematic este altceva:

1. Existența a două categorii de bugetari: bugetarii de lux din administrația publică (care merg cu mapa) și bugetarii de mâna a doua din învățământ și sănătate (care dau cu sapa). Primii au venituri cu 50% mai mari decât cei din a doua categorie. Câștigul mediu de 3000 de lei din administrația publică, corespunde aproximativ salariului unui lector universitar.

2 Dinamica veniturilor în sectoarele public – privat situează România mai aproape de modelul grec (unde raportul salarizării este supraunitar) decât de cel german (unde raportul este sub 1), după cum se poate vedea din graficul de mai jos. Cu alte cuvinte, noi în loc să sponsorizăm un model de dezvoltare bazat pe economie de piață și recompensă oferită potrivit productivității măsurabile, am preferat să rămânem ancorați într-un model asistențialist, socialisto-latino-populist, plătind bine birocrația ca să pună bețe în roate mediului privat.

Salarii Romania si UE

 

Hai cu reforma!

0 Shares
Share
Tweet
Share