7 April 2020
Home / Articole / Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Acesta ar trebui să fie motto-ul oricărui sistem socialist de asistență medicală. Doar că nu sună „corect” politic. Sună bine să spui că statul salvează vieți, în timp ce sistemul privat este pentru bogați. Total fals.

Există două argumente în favoarea pieței libere. Primul este cel etic. Un sistem de sănătate integral privat este just deoarece derivă din acțiunile liber consimțite ale cetățenilor și reflectă preferințele (nevoile) acestora. Un sistem de sănătate public este injust deoarece se construiește pe mecanismul impozitării: fiecare cotizează “după posibilități” pentru ca fiecare să beneficieze “după nevoi”. Asta în teorie, desigur. În realitate, cum posibilitățile sau resursele sunt întotdeauna limitate în comparație cu nevoile, sistemul de stat are o reală problemă de alocare a îngrijirii medicale, problemă pe care în absența prețurilor nu o poate rezolva decât prin decrete ministeriale, de genul “Hai să mai dăm 1% din PIB în plus la sănătate”, “Hai să nu mai compensăm costul atâtor medicamente”, “Hai să închidem maternitatea din Botoșani ca să o dezvoltăm pe cea din Iași” ș.a.m.d.

Al doilea argument este economic. Pe această linie putem nota că sistemul privat este mai eficient deoarece îi stimulează pe indivizi să chibzuiască și să acționeze preventiv, fiindcă pot descoperi acum că îngrijirea sănătății te arde la buzunar. Bineînțeles, concurența în sistemul privat duce la scăderea prețurilor, deoarece companiile farmaceutice nu ar mai aștepta să le pice o pleașcă de la stat, ci ar ajunge în relație nemijlocită cu clientul final – populația. De asemenea, un sistem privat de sănătate ar spori calitatea serviciilor medicale prestate (deoarece responsabilizează personalul medical), eliminând mare parte din complicațiile apărute acum din cauza neglijenței tipice organizării muncii în sistemul public – exemplul clinicilor private existente deja este elocvent.

Sanatate

Dar ce se poate spune în favoarea sistemului de stat? Poate cel mai răspândit argument este că socializarea îngrijirii medicale salvează vieți, deoarece permite tratarea unor pacienți care în condiții de concurență nu și-ar permite să plătească costul acestor îngrijiri. Ipotetic, lucrurile ar putea sta așa. Prin redistribuție sistemul medical poate fi aprovizionat cu mai multe resurse decât prin contribuții private. Dar aceasta nu este totuna cu a susține că statul salvează vieți. În primul rând, alocarea centralizată a sănătății este automat însoțită de raționalizarea acesteia. Resursele sunt oricum limitate și nici un sistem nu-și poate permite să trateze orice bolnav sau orice afecțiune la nivelul maxim tehnologic posibil. Așa încât urmarea firească a sistemului public este faptul că, așa cum se întâmplă în prezent, două siameze născute la Pitești vor avea mai multe șanse de a trăi, în vreme ce toate spitalele (inclusiv cel din Pitești) se vor confrunta cu o criză cronică de aparate ecograf (performante) – ceea ce, să recunoaștem, afectează șansele multor vieți. În al doilea rând, dacă indivizii dețin controlul cheltuielilor lor, atunci multe alte vieți ar fi salvate datorită faptului că indivizii și-ar aloca banii economisiți (prin neplata impozitului) către alte destinații. Unii dintre noi am plăti mai mult pentru drumuri, alții pentru educație, alții pentru mâncare sănătoasă, alții pur și simplu ar investi mai mult ș.a.m.d. – toate acestea influențând în final calitatea vieții tuturor membrilor societății.

Și să nu uităm că statul cheltuie (prin definiție) mai puțin decât ne ia prin taxe; o parte din bani sunt folosiți pentru plata propriei birocrații. Privatizarea serviciilor publice nu ar muta, deci, pur și simplu banii dintr-o parte în alta, ci ar elibera resurse, deoarece managementul redistribuției ar dispărea. Cu mai multe resurse se pot salva mai multe vieți.

***

Acest articol a apărut pentru prima dată (cu ani în urmă) în revista Forbes. Este actual și astăzi, mai ales în contextul scandalului de la spitalul Sf. Pantelimon. Trăim într-o lume cu resurse limitate, oricât de mult ne-am propune, oricâte vieți am vrea să salvăm, reușim să o facem doar în măsura în care ne ajung resursele. Dacă am fi o țară mai bogată, atunci da! – am reuși salvarea mai multor vieți. Viața depinde de creșterea economică, politicile economice proaste sunt criminale. Dar asta este o altă chestiune. În orice moment dat, putem salva doar atâtea vieți câte resurse avem. singura întrebare este cum decidem pe cine salvăm, pe cine îngrijim? Întrebarea este inevitabilă, degeaba ne fandosim că nu pricepem. În legătură cu această întrebare trebuie să judecăm meritele unui sistem centralizat politic (bazat pe ierarhie militarizată și pe discreția liderului), respectiv ale unui sistem de cooperare voluntară, specific economiei de piață.

Citiți și:

“Fantoma” fiscală vs. fantoma sănătății publice

 

66 Shares
Share
Tweet
Share