30 October 2020
Home / News / Să scoatem PIB-ul din guvern şi, mai ales, guvernul din PIB

Să scoatem PIB-ul din guvern şi, mai ales, guvernul din PIB

Îmi place scandalul cu PIB-ul. La câte am auzit, mă mir că vreun conducător luminat nu a dat ordin să fie arestat, precum agentul RASDAQ. Oficial, scandalul se încheie prin demiterea primului statistician al ţării, fiindcă a estimat un PIB mai mare decât cel real, ceea ce aşa cum se explică detaliat aici, pune guvernul actual în postura ingrată de a mai reduce cheltuielile. Neoficial, dezbaterea abia acum poate să înceapă pe bune.

În ceea ce mă priveşte am un număr de sugestii. Să le prezint pe rând.

Să scoatem PIB-ul din guvern

Oful săracului politician de la Bucureşti este că criteriul cel mai important din acordurile de finanţare cu FMI este ponderea deficitului bugetar în PIB. Adică, FMI nu e interesat de cât de mari sunt cheltuielile sau veniturile, nici de cât de mare este diferenţa dintre ele, ci de cât reprezintă această diferenţă în comparaţie cu producţia totală din economie. Judecăm aşadar în termeni relativi, nu absoluţi – sună rezonabil nu? Ei bine… nu. Judecata în termeni relativi, deşi păstrează hainele lucioase ale înţelepciunii, expertizei, tehnocraţiei şi ce mai vreţi dvs. este în realitate goală când vine vorba de moralitate. Raportările la PIB sunt expuse manipulării politice. Dacă tot calculăm mărimea statului (cheltuielile publice), a deficitului sau a datoriei ca pondere în PIB, păi atunci hai să facem să ne iasă ca lumea, căci, vorba aia, PIB-ul din pix se face (până la ultima revizuire) şi dacă tot stă în pixul nostru, atunci hai să scriem cifra care ne convine, că doar nu ne costă nimic! Nu mă mai întind la vorbă, este de notorietate cazul Greciei care a falsificat datele statistice timp de un deceniu. Nu ştiu dacă este de aceeaşi notorietate, dar în SUA s-a întâmplat şi se întâmplă acelaşi lucru. Cu cât indicatorii statistici sunt mai alambicaţi şi mai complicat de calculat, cu atât este mai mult loc pentru erori şi, de ce nu, pentru minciuni.

Deci, ce e de făcut, dacă vrem să nu mai avem parte de scandaluri de acest gen? Simplu, scăpăm de criteriile relative. În conduita bugetară, de pildă, trebuie să înlocuim criteriul deficitului calculat ca pondere în PIB cu deficitul cash. Măsura pe care am susţinut-o atunci când am vorbit de adoptarea unei Constituţii fiscale este deficitul bugetar 0 (zero)! De ce să limităm deficitul la x% din PIB, unde x > 0? Ca să avem motive să ne păcălim, pe plus sau pe minus? De ce să nu fie x = 0? Ne costă ceva?! Similar, datoria publică trebuie interzisă. Aceasta este cea mai solidă soluţie pentru protejarea economiei şi a generaţiilor viitoare de populismul guvernelor. Şi, bineînţeles, ne scuteşte şi de demiteri sau de numiri politice la comitetul de statistică. S-ar putea ca rating-ul unor televiziuni să scadă puţin, dar asta bănuiesc că nu ne deranjează, aşa-i?

Să scoatem guvernul din PIB

Totuşi, rămâne o problemă cu PIB-ul. Acest indicator, indiferent în ce scop e folosit, oferă o imagine viciată asupra economiei. Atunci când economia subterană este mare sau când munca depusă în gospodărie este relevantă în activitatea unei familii obişnuite (aşa cum este cazul ţării noastre), PIB nu prea are importanţă. Dar mai e ceva. Conform definiţiei, PIB include cheltuielile guvernamentale – o măsură absurdă a avuţiei sociale. În primul rând, activitatea guvernamentală nu produce bunuri şi servicii livrabile pe piaţă, deci nu răspund unei nevoi reale, demonstrate, a publicului. Care este valoarea reală a acestor bunuri? Nu cât spune piaţa, ci cât spune statul! De exemplu, care este valoarea serviciilor de educaţie publică sau a unei autostrăzi? Fix atât cât cheltuie statul! Observaţi diferenţa cu… valoarea serviciilor de frizerie, care este determinată de preferinţele publicului. Şi nu e tot. După ce că nu ştim care este de fapt valoarea lucrărilor publice, mai trebuie să suportăm şi faptul că statul poate să crească aceste cheltuieli după bunul plac, minţindu-ne apoi că PIB-ul a crescut! Cu alte cuvinte, dacă statul se împrumută sau tipăreşte bani pentru a finanţa construcţia unui canal, atunci PIB-ul creşte. Iar dacă se mai împrumută o tură pentru a-i plăti pe muncitori să-l umple la loc cu pământ, atunci PIB-ul creşte iarăşi! Keynes ştia bine ce vorbea atunci când spunea că, în fond, nu contează pe ce cheltuie statul banii, poate să facă piramide, important e să cheltuie ca să crească PIB-ul!

Ce e de făcut? Simplu, extragem cheltuielile guvernamentale din PIB. Dacă tot ne place statistica şi vrem să aflăm cam cât produce cu adevărat economia, atunci trebuie să avem în vedere doar economia privată, fiindcă cea publică este susţinută de aceasta, nu complementară ei! Deci, din ecuaţia PIB = C + I + G + X – M trebuie să scoatem G. În SUA unii economişti au făcut exact acest lucru, calculând Produsul Intern Brut Privat.

Statistica (CNP, INS) trebuie desfiinţată, dacă are chef cineva să calculeze PIB, să o facă pe banii lui

Dacă v-am speriat deja, atunci staţi liniştiţi pentru că mai am o propunere: să desfiinţăm organismele oficiale care produc statistici. Ştiu, e cam egoist şi cinic ce spun, lăsăm nişte oameni pe drumuri, dar sincer nu văd utilitatea acestor statistici, în ochii altora decât ai guvernului şi ai UE.

Credeţi că mediul de afaceri este interesat de statistici privind PIB-ul? Dacă da, spuneţi-mi şi mie, poate mai învăţ ceva. Deocamdată cred că vasta majoritate a oamenilor de afaceri sunt interesaţi să cunoască structura şi evoluţia pieţei lor, nu a economiei în ansamblu. Ei sunt interesaţi de situaţia forţei de muncă specifice domeniului pe care îl servesc, nu de rata generală a şomajului – aceasta din urmă este de evident folos însă în campaniile electorale. Există, ce-i drept, şi un număr redus de investitori interesaţi de date agregate, însă aceştia au de obicei legătură cu statul. De exemplu, e important să cunoşti deficitul bugetar ca pondere în PIB şi rata inflaţiei dacă eşti o bancă sau un fond de investiţii care nu ai nimic mai bun de făcut pe lume decât să cumperi obligaţiuni de stat. Dar, dacă punem în aplicare Constituţia fiscală de care vorbeam mai sus, atunci nevoia de finanţare a statului va scădea către zero, investitorii în bonduri publice de asemenea… şi cine o să mai fie curios cât este PIB?!

Bine, poate o să mai fie cineva. Dar dacă tot este aşa de curios nu poate să calculeze PIB pe banii lui, vă rog? Dacă vreo bancă sau corporaţie este atât de mare încât este interesată să cunoască dinamica de ansamblu a economiei, atunci cu siguranţă dispune de bugetul necesar pentru a face asemenea calcule, nu trebuie să mai plătim noi impozite pntru asta. Şi ştiţi ceva? De fapt, asta şi fac în prezent, calculează proprii indicatori macroeconomici, fără să-i întrebe nimeni – iar aceşti indicatori sunt întotdeauna mai realişti decât cei oferiţi de stat.
Apropos, am văzut că primul ministru a spus:

Cred că genul acesta de birocraţie şi de greşeli dacă acum, când suntem un guvern nou cu legitimitatea dată de vot, nu le îndreptăm, nu o să le îndreptăm niciodată. Am cerut secretarului general, o să înlocuiesc conducerea Institutului Naţional de Statistică, vreau să fie acolo nişte oameni pe care să ne putem baza când spun ceva

Păi să înlocuim, primesc, dar să se schimbe ceva radical, nu o tăbliţă pe o uşă. Să înlocuim birocraţia publică cu cea privată, s-a dovedit că este mai eficientă, mai credibilă, iar dimensiunea sa este ţinută în frâu de calculul economic – ceva ce statul nu poate face.

După o asemenea dizertaţie precis o să vină cineva care să întrebe: bine, dar unde în lume am mai pomenit aşa ceva? Păi, în Hong Kong, pe vremuri. Întrebat ce ar trebui să facă ţările sărace pentru a se dezvolta, Sir John Cowperthwaite a spus: “Să desfiinţeze biroul de statistică!”

He refused to collect all but the most superficial statistics, believing they led the state to fiddle about remedying perceived ills, thus hindering the working of the market. This caused consternation: a Whitehall delegation was sent to find out why employment statistics were not being collected, but the financial secretary literally sent them back on the next plane.

0 Shares
Share
Tweet
Share