8 April 2020
Home / Articole / Să nu fetișizăm Consiliul fiscal

Să nu fetișizăm Consiliul fiscal

Consiliul fiscal a criticat proiectul de buget considerându-l drept un elocvent exemplu despre cum să NU faci politică fiscal-bugetară. Majoritatea publicului informat vede în Consiliul fiscal câinele de pază al politicii bugetare, are încredere în el și se raportează la opiniile sale ori de câte ori discută chestiuni care țin de finanțele publice. Atenție, însă, să nu înghițim pe nemestecate tot ce transmite această instituție.

Proiectul de buget este fără îndoială prost, bazat pe o creștere a cheltuielilor cu pensii, salarii și ajutoare sociale de 13 mld. lei, ceea ce raportat la numărul de salariați din sectorul privat (3,7 mil. persoane) înseamnă o povară de circa 3500 lei/salariat. Cu alte cuvinte, mărirea salariilor profesorilor, doctorilor, tuturor celorlalți bugetari, a pensiilor speciale și a alocațiilor pentru copii reprezintă o imensă redistribuție de avuție care, dacă ar fi aplicată în mod transparent asupra celor care chiar produc ceva (antreprenori și angajați din sectorul privat) ar însemna o povară uriașă. Și tocmai fiindcă această povară este atât de mare ea va fi camuflată și disipată în societate sub forma creșterii datoriei publice (pe care cine și cum o plătește?!), a creșterii unor impozite și a inflației.

Consiliul fiscal are însă o problemă. În loc să identifice creșterea cheltuielilor drept principala cauză a derapajului bugetar și elementul care ține în loc reforma statului (de ce ar face cineva vreo reformă dacă cresc salariile tuturor?!), el îi dă înainte cu condamnarea relaxării fiscale. Nu pare să înțeleagă dimensiunea politică a politicii bugetare, scuzați exprimarea. Probabil crede că dacă nu ar fi scăzut impozitele, guvernul Ponta – cel de la care proiectul de buget a fost preluat de fapt prin metoda copy-paste (ha-ha!) – ar fi cheltuit banii într-un mod mai eficient.

Consiliul fiscal vine și zice că veniturile bugetare sunt supraevaluate cu 0,3% din PIB, iar cheltuielile sunt subevaluate cu 0,5% din PIB și că există riscul unui deficit mai mare de 3% din PIB. Dar stați o clipă! Nu era tocmai Consiliul fiscal cel care trimitea avertismente similare în urmă cu un an? Să ne amintim ce zicea în legătură cu proiectul de buget pe 2015:

“La nivel agregat, veniturile fiscale apar ca fiind potențial supraevaluate cu circa 2,35 miliarde de lei (0,33% din PIB)… Impozit pe profit – Consilul fiscal consideră că proiecția de venituri este supraestimată cu circa 300 de milioane de lei… Impozit pe venit și salarii – indică un minus de venituri comparativ cu estimarea din proiectul de buget pe 2015 de circa 280 milioane lei… TVA –  Consiliul fiscal apreciază că nivelul acestei categorii de venituri este supraestimat cu circa 630 milioane de lei…

Având în vedere cele de mai sus, Consiliul fiscal are rezerve serioase în ceea ce privește posibilitatea încadrării în ținta de deficit în condițiile menținerii cheltuielilor bugetare în parametrii. Comparativ cu bugetul inițial aprobat, cuantumul cheltuielilor cu bunurile și serviciile (net de impactul așa-ziselor swap-uri) a fost mai mare cu 3 miliarde în 2011, 2,3 miliarde lei în 2012, 1,05 miliarde lei în 2013 și, respectiv, 1,9 miliarde lei în 2014 (rectificarea a treia comparativ cu bugetul inițial). 6 din proiectul de buget, dată fiind supraestimarea semnificativă identificată la nivelul veniturilor fiscale. Mai mult, în opinia Consiliului fiscal, încadrarea în anvelopa de cheltuieli cu bunuri și servicii – care reprezintă factorul principal al ajustării structurale programate – apare drept incertă din perspectiva evoluțiilor istorice, cu atât mai mult cu cât nu este clar care sunt sursele concrete ale economiilor de cheltuieli programate.”

Ei bine, după 10 luni din 2015 și două runde de rectificări bugetul înregistra un excedent istoric, de aproape 1,3% din PIB și doar populismul și lăcomia guvernanților, care vor să treacă pe la casierie înainte de a pleca în vacanța de iarnă, va face ca statul să încheie anul cu deficit, nu cu excedent. Contrar previziunilor Consiliului fiscal – și după scăderea TVA la alimente de la 1 iulie! – veniturile fiscale înregistrau pe primele 10 luni din 2015 o creștere de 10,5% față de perioada similară din 2014.Consiliul fiscal

Cam atât despre gloria previziunilor, calculelor și estimărilor Consiliului fiscal. Nimeni nu poate prevesti ce se va întâmpla în 2016, în opinia mea existând indicii că veniturile bugetare sunt sub (nu supra) evaluate. Execuția bugetară ține de fapt de capacitatea guvernului de a guverna responsabil. Întotdeauna sunt posibile economii de cheltuieli, întotdeauna mai poți reduce corupția. S-a întâmplat în 2015, se poate întâmpla din nou în 2016 – ba chiar ar fi de dorit să se întâmple. Încă mai este mult loc de consolidare fiscală.

Concluzia? Avertismentele Consiliului fiscal sunt marcate de propria ideologie keynesiană, potrivit căreia scăderea taxelor este în general o prostie, iar investițiile publice sunt în general un lucru fabulos. Și ori de câte ori această ideologie (sau bias intelectual) nu-și găsește reflectarea în politica fiscal-bugetară, “tehnocrații” de la Consiliul fiscal ne anunță că țara merge într-o direcție greșită.

27 Shares
Share
Tweet
Share