7 December 2019
Home / Istorie economica / Să învățăm din istorie: cum a mituit Hitler electoratul cu autostrăzi

Să învățăm din istorie: cum a mituit Hitler electoratul cu autostrăzi

Mulți români speră ca acest guvern și cele care vor urma să se țină de promisiune și să împânzească România cu autostrăzi. Jinduind la standardul de viață din Vest și săturată de minciunile electorale, populația a ajuns să considere autostrăzile drept dovada supremă a unei bune guvernări. Atât de mare este așteptarea unui semnal că guvernul face ceva și pentru cetățeni, nu doar pentru clientela politică, încât partidul care va reuși să își aroge măcar meritul construirii segmentului Comarnic-Brașov va beneficia de sincere aprecieri la următoarele alegeri.

Avem exemplul Bucureștiului, unde sentimentul că „primarii nu fac nimic” a fost până la un moment dat aproape unanim împărtășit. Adică până la construcția pasajului Basarab. Atunci s-a spus: „măcar Sorin Oprescu a făcut ceva”. Primarul a avut bineînțeles grijă să inoculeze memoria colectivă cu această realizare, atârnând pe pod tăblița cu inscripția „Început de Băsescu și finalizat de Oprescu”. Atunci, pe 18 iunie 2011, oamenii inteligenți și-au dat seama că s-a decis deja candidatul câștigător la alegerile din 2012. Istoria se repetă în aspectele ei neplăcute fiindcă oamenii sunt prea dezinteresați să învețe din ea. Pasajul Basarab își merită titlul de ultima minune financiară a lumii, pentru că așa cum v-am arătat la timpul respectiv, valoarea sa a crescut nejustificat de 10 ori în 11 ani. Economic vorbind, este un dezastru pentru buzunarul cetățenilor. Iar scopul său declarat – fluidizarea circulației – a fost ratat, așa cum poate vedea oricine se deplasează pe pasaj la orele de vârf (ceea ce era logic, dar logica e marfă rară zilele astea). Obiectivul său real – creșterea popularității primarului în funcție – a fost însă bifat.

Atât timp cât publicul își exprimă nemulțumirea prin “guvernanții nu fac nimic”, tot ce trebuie să facă politicienii este să… facă ceva. Orice. „Mircea, fă-te că lucrezi”.

Hitler s-a prins cum stă treaba. Povestea celebrelor autostrăzi nemțești și a legăturii dintre construcția lor și ascensiunea politică a unuia dintre cei mai nebuni tirani ai omenirii este spusă în articolul „Pleașca și popularitatea nazismului: cum a câștigat Hitler inimile și mințile nemților construind drumuri”:

„Măcar el a construit autostrăzile”. Mulți germani își amintesc această frază din conversațiile cu părinții sau bunicii lor, ceea ce arată cum regimul nazist a putut beneficia de un sprijin așa de larg din partea populației. Edificarea rețelei moderne de șosele în Germania a supraviețuit memoriei colective ca o realizare palpabilă și indubitabilă a guvernului Național-Socialist; retrospectiv, ea explică popularitatea regimului din 1933 încolo…

Construcția de șosele a ajuns prioritară pe timpul guvernului lui Hitler. La doar câteva săptămâni de la instalarea în funcție, regimul a introdus subvenții pentru posesorii de automobile și a dezvăluit un plan ambițios dedicat indistriei auto germane. În șase luni s-a înființat o companie însărcinată cu construcția rețelei naționale de autostrăzi; în nouă luni s-a început construcția la primele tronsoane de drum…

În loc să unească gradual zonele metropolitane, construcția de drumuri a început simulnat din 17 locuri, traversând 131 din cele 901 districte electorale. Așadar, până la deschiderea primului segment de autostradă a fost nevoie de mai mult timp, dar progresul lucrărilor era vizibil în mai multe părți ale Germaniei. Pe durata procesului de planificare și execuție, propaganda nazistă a arătat „Autostrăzile” ca o realizare importantă. Primele lopeți de pământ au fost săpate chiar de Hitler în septembrie 1933… Pentru alegerile din noiembrie, evenimentul a furnizat principala imagine de campanie. Fiecare inaugurare a unui nou segment s-a transformat în băi de mulțime, cu oameni înșirați pe marginea drumului în timp ce mașinile liderilor de partid terceau triumfătoare. Primele tronsoane de autostradă au fost terminate până în 1935; până în 1938 au fost gata 3500 de kilometri de șosea…

Autobahn

Noi comparăm districtele electorale traversate de autostrăzi cu cele unde nu s-a construit. În general, opoziția față de regimul politic a scăzut ușor între noiembrie 1933 și august 1934. În zonele unde s-au început lucrări scăderea a fost clar mai amplă… Examinând statistic acest rezultat găsim o reducere semnificativă a opoziției. În medie, opoziția a scăzut cu 1,5% în zonele unde nu s-a construit și cu 2,4%, adică cu 60% mai rapid, în zonele unde s-a lucrat la autostrăzi…

Regimul nazist a considerat construcția de drumuri drept o măsură de stimulare a economiei. Conform planurilor inițiale 600 000 de muncitori urmau să fie angajați; cifra maximă a fost de 125 000. Analizele recente sugerează că efectele economice agregate au fost modeste… Beneficiile în ceea ce privește transportul au fost de asemenea minime – Germania avea una din cele mai scăzute rate a posesiei de automobile din Europa.”

Pe scurt, lucrările de infrastructură au fost și vor rămâne un etern subiect de gargară, pardon, campanie electorală. Ca și Hitler, politicienii români învârt acest subiect doar pentru a-și crește notorietatea și popularitatea. Înțelegeți acum de ce în țara asta se începe din multe părți și nu se termină nimic? Fiindcă așa este profitabil politic! Dar nu-i rău nici pentru noi, cei care suportăm costul ambițiilor politice, de fapt sponsorii fără consimțământ ai campaniilor electorale. Realizarea rețelei de autostrăzi desenate de guvern ar fi un dezastru financiar de proporții. Să sperăm că partidele politice actuale se vor dovedi suficient de incapabile pentru a face mai mult decât simple desene pe hârtie, să sperăm că-l vor concura Hitler mai mult la retorică. Ar fi trist să trăim momentul în care populația va merge la vot să-și exprime susținerea pentru cineva care a dat un tun fenomenal în bunăstarea națiunii, anesteziată cu impresia că… măcar ăștia au făcut ceva.

[layout show=”1″]
7 Shares
Share
Tweet
Share