22 September 2020
Home / Socialism pretutindeni / Să fim anti-sistem zic, dar secesiunea pute, câh!

Să fim anti-sistem zic, dar secesiunea pute, câh!

“Nici un popor și nici o parte a unui popor nu ar trebui să fie ținut(ă) împotriva voinței sale într-o asociație politică pe care nu o dorește.

Liberalismul nu cunoaște nici cuceriri, nici anexări, iar problema dimensiunii statului este neimportantă pentru el. Nu obligă pe nimeni să intre fără voia lui în componența statului. Cine vrea să emigreze este liber să o facă. Dacă o parte a populației statului vrea să renunțe la unire, liberalismul nu o împiedică cu nimic. (Nation, State and the Economy)

Dacă ar fi în vreun fel posibil să se acorde dreptul la auto-determinare fiecărui individ, atunci ar trebui ca acest lucru să se întâmple. (Liberalism)

O națiune nu are nici un drept să-i spună unei provincii: Tu îmi aparții, vreau să te dețin. O provincie constă în locuitorii ei. Dacă există cineva a cărui voce trebuie ascultată, aceștia sunt locuitorii ei. Disputele teritoriale ar trebui rezolvate prin plebiscit” (Omnipotent Government) – Ludwig von Mises

Elitele politice actuale intră în trepidație atunci când vine vorba de secesiune. Ceea ce este firesc. Elitele sunt asociate statului, adică unui monopolist care trăiește din biruri. Cu cât suprafața, populația și producția societății sunt mai mari, cu atât statul este mai bogat și cu atât puterea politică a elitelor este mai mare. Mișcările secesioniste distrug puterea statului și lovesc la temelia puterii politice a celor care trăiesc în cârdășie cu statul. Acesta este motivul pentru care nici un stat, niciodată, nu a fost de acord să piardă teritorii sau populații (din contră, a vrut mereu să capete altele). Acesta este motivul pentru care nici un stat nu a dus o politică liberală atunci când vine vorba de dreptul fundamental al omului la asociere politică.

153656_600

Toată lumea „bună” este împotriva separării Scoției. Acest eveniment este considerat anacronic, contrazice moda, tendința dominantă care este una de centralizare, unificare, integrare. Dar el este văzut așa doar de politicienii obișnuiți „să dea ora exactă” de la Centru, care acum își văd „meseria” decredibilizată. Eu sunt speriați de faptul că exemplul Scoției ar putea fi urmat de alte regiuni și, în curând, nu ar mai avea peste cine să stăpânească. Mă rog, s-ar reorienta ei către conducerea noilor regiuni, dar pentru ei asta este ca și cum ar retrograda în Divizia B.

Așa că mass-media și intelectualii aserviți sistemului – aceluiași sistem pe care nu se sfiesc să-l critice în alte ocazii – se depășesc care pe care în pledoarii împotriva separatismului, de parcă libertatea de asociere politică ar fi o maladie, o formă de retard. Acum aveți ocazia să vedeți cât de „anti-sistem” sunt toți acești activiști și politruci. Ei sunt anti-sistem doar când le convine, doar atât timp cât speră să se cațere mai sus decât alții pe piramida puterii. Dar Doamne-ferește să pice sistemul, fiindcă atunci, vorba aceea, rămân fără colegi… Și dă-i și luptă.

64 Shares
Share
Tweet
Share