28 October 2020
Home / Economişti / Rețete de sinucidere economică asistată

Rețete de sinucidere economică asistată

Ioana Petrescu, consilier al primului-ministru opinează că

Nu putem avea un stat care să dea bunuri şi servicii publice de mare calitate fără să aibe o colectare foarte bună. Faţă de restul Europei, avem cheltuieli per PIB foarte mici şi asta pentru că în mare parte veniturile per PIB sunt foarte mici aici” (click mai jos pentru video)

HarvardProbabil fiind plecată din țară doamna consilier nu a aflat că statul român nu furnizează “bunuri” publice ci “rele” publice. Problema cu statul nu este că strânge prea puțini bani la buget – eterna văicăreală a tuturor celor care sunt plătiți din bani publici (nu mă mir) – ci că vrea să adune prea mulți pentru dezastrele pe care le produce.

De care bunuri publice să fie vorba? Vi se pare că statul român nu a avut suficienți bani de autostrăzi? România este țara cu cel mai mare cost de construcție al kilometrului de autostradă și acest lucru arată – doamna Petrescu ar fi trebuit să știe legea cererii și a ofertei – că oferta de bani publici e foarte generoasă aici. Consiliul Concurenței – adică statul însuși – spune că guvernul a cheltuit de 3 ori mai mult decât Bulgaria (nu tocmai un model de buna guvernare) pentru turnarea de asfalt în zone cu relief similar. Mai mult, România a cheltuit sume uriașe pentru a NU construi autostrăzi – oferind așa cum ziceam un veritabil rău public.

Ce bunuri publice mai oferă statul? Pensiile? Iarăși, prin întreținerea unei scheme falimentare statul face un rău public:

Un om normal lucrează 40 de ani, timp în care cotizează o treime din venit. Dacă această cotizație ar fi uitată într-un seif, ea ar asigura 12 ani de salariu gratis, după împlinirea vârstei de pensionare. Prin urmare, grație sublimului sistem public de pensii românii ajung să recupereze un sfert din cotizația vărsată de-a lungul timpului.

Dacă ne raportăm la speranța medie de viață de 72 de ani și ținem cont de raportul dintre pensia medie și salariul mediu (1/2), vedem că românii recuperează un sfert din banii pe care i-au plătit. Chiar dacă ne raportăm la speranța medie de viață la 65 de ani, românii (care au ajuns la pensie) recuperează jumătate din bani. Așadar, sistemul public de pensii afectează grav dreptul de proprietate.

Dar cum matematica e distractivă, lucrurile pot fi puțin mai nuanțate.

Dacă puneți sub saltea 1000 de lei anual atunci peste 40 de ani veți avea 40 000 de lei.
Dar dacă investiți anual 1000 de lei cu o rată a dobânzii de 10% atunci peste 40 de ani veți avea 532 111 de lei (aveți tabelul mai jos). Adică de 500 de ori investiția anuală.

Să înțeleg că dacă ar colecta mai mulți bani la buget atunci statul ar putea plăti pensii mai mari. Cu cât, cu 10%, cu 20%? Este ridicol în comparație cu suma pe care tinerii care intră azi pe piața muncii o pierd prin cotizațiile la care sunt supuși și, mai ales, cu suma pe care ar câștiga-o dacă ar investi acești bani cu un randament nu de 10%, ci măcar de 5% anual.

Mai vreți bunuri publice? Ce ziceți de educație? Trăim în țara în care aproape jumătate din absolvenții de liceu nu trec un examen simplu și nu dețin abilități elementare. Ce ar face statul dacă ar avea mai mulți bani? Ar dota școlile cu tablete și videoproiectoare, ar cumpăra manuale electronice? Și acest lucru ar crește performanța școlară? Ar afla mai mulți elevi ce sărbătorim la 1 Decembrie sau cum să compună un referat fără să copieze?

Doamna consilier ar trebui să știe că stimulentele sunt esențiale pentru comportamentul uman. Este una din primele idei din manualul de economie al lui  N. G. Mankiw care se predă la Harvard:

Mankiw

În loc să vorbească despre “Nirvana economics” și să ne spună ce lucruri minunate ar face politicienii dacă ar avea acces măcar la 1% mai multe venituri bugetare, mai bine ar coborî printre mediul de afaceri sau oamenii de rând, care au o perspectivă ușor diferită asupra situației. Pentru ei veniturile bugetare se cheamă povară fiscală. Reprezintă un tribut pe care trebuie să-l plătească celor care îi guvernează. Nicicând în istorie creșterea tributului nu a fost de natură să încurajeze dezvoltarea. Elementar, dragul meu Watson.

0 Shares
Share
Tweet
Share