8 April 2020
Home / Ce face statul? / Rețeta economică a protestelor din Baltimore

Rețeta economică a protestelor din Baltimore

Baltimore afost la începutul secolului XX un oraș înfloritor, dar a urmat soarta tuturor orașelor industriale arunci când respectiva industrie (oțel) a ajuns la apus: după anii 70, pe fondul scumpirii energiei și a ieftinirii relative a oțelului, economia orașului a decăzut, acesta s-a depopulat iar sărăcia a luat amploare. Albii au plecat, vânzându-și casele, iar în locul lor au venit negri, majoritatea fără loc de muncă sau slab calificați, care și-au luat credite pentru a cumpăra aceste case. Fenomenul seamănă cumva cu ce s-a întâmplat la noi în regiunile din apropierea Sibiului, cândva locuite de sași, care cu timpul au fost colonizate de romi – cu precizarea că aceștia din urmă nu au făcut credite bancare ca să intre în posesia locuințelor.

  • Rata șomajului în cartierul unde au izbucnit conflictele: 19,1% (în 2011)
  • Doar 42% dintre locuitori acestuia lucrează undeva.
  • Doar 54% dintre locuitori figurează în forța de muncă, deși 77% dintre rezidenți au vârsta cuprinsă între 20-64 ani.
  • Doar 4,5% dintre locuitori au diplomă de bacalaureat. În Baltimore, mai puțin de 60% dintre elevii de liceu reușesc să-și termine studiile cu obținerea unei diplome, iar în cartierul despre care vorbim jumătate dintre elevi nici nu frecventează cursurile.
  • 33% din locuințele cartierului sunt goale.
  • Venitul pe familie este jumătate din venitul mediu în Baltimore.
  • Mortalitatea copiilor negri este de 9 ori mai ridicată decât cea a copiilor albi.

proteste Baltimore

Acești oameni se află în capcana sărăciei, la fel cum multe persoane se află în suburbiile orașelor europene. Se stabilesc acolo fiindcă au impresia că este ieftin, dar băncile îi mulg de bani… care bani vin în bună măsură din ajutoare sociale și, colac peste pupăză, mai sunt și victimele războiului falimentar împotriva drogurilor. Vă reamintesc că în SUA 1 din 3 cetățeni de culoare ajunge în pușcărie măcar o dată pe parcursul vieții. Asta dacă nu moare în custodia poliției, așa cum s-a întâmplat cu Freddie. Aceasta nu mai este o comunitate, ci o colonie penitenciara subvenționată de stat, care preferă să plătească victimelor abuzurilor poliției sume imense în loc să nu mai perceapă taxe (aberant). Nu sărăcia îi motivează pe oameni să arunce cu pietre (în lume sunt multe comunități și mai sărace), ci existența barierelor și a privilegiilor sociale. Adică exact absența comunității, în adevăratul înțeles al cuvântului. O  politică anti-liberală cu masca umanismului.

97 Shares
Share
Tweet
Share