22 September 2020
Home / Despre criza / Regula de aur… a deficitului bugetar, supra-optimismul guvernelor și întoarcerea la experți

Regula de aur… a deficitului bugetar, supra-optimismul guvernelor și întoarcerea la experți

Suprema ironie a istoriei finanțelor publice: decidenții politici adunați la Bruxelles vorbesc despre faptul că toate statele membre ale UEM ar trebui să se supună unei “reguli de aur”.

“Reguli”… de care? Da, ați înțeles bine, “de aur”. Dar de ce tocmai “de aur” și nu “de brânză” sa de altceva? De ce să nu se supună regulii majorității (că doar trăim în democrație)?! Fiindcă toată lumea știe un fapt elementar, împosibil de șters din mentalul colectiv oricâte eforturi ar depune unii sau alții: aurul este prin excelență simbolul valorii.

Încercarea de a înlocui un sistem monetar bazat pe circulația monetară a aurului cu unul bazat pe, scuzați expresia, hârtie, a eșuat lamentabil în toate timpurile și în toate locurile. A eșuat nu în sens că banii de hârtie nu au fost cât se poate de reali, ci în sensul că sistemul banilor de hârtie nu s-a ridicat niciodată, nicăieri, la înălțimea pretențiilor cu care a fost creditat: (1) nu a produs stabilitate monetară, ci inflație și hiperinflație (cum spunea Robert Mundell, în secolul al XX-lea statele au produs mai multă inflație decât în toate celelalte secole la un loc; (2) nu a produs stabilitate economică, recesiunile devenind mai frecvente și mai globale; (3) nu a produs prosperitate și securitate socială ci doar iluzia acestora, iluzie care, periodic, se sparge în capul cetățenilor naivi care cred că, creând bani din nimic, guvernul poate să prefacă pietrele în pâine, vorba lui Ludwig von Mises; este nevoie să vină criza și politica de austeritate pentru ca lumea să înțeleagă că nimic nu este pe gratis.

Culmea ironiei, cum ziceam, politicienii bruxellezi vin acum și spun că au descoperit o regulă de aur, care ne va ajuta să scăpăm din marasmul actual. Serios? Dacă uniunea monetară europeană și sistemul monetar internațional în general sunt atât de bine gândite, au baze atât de sănătoase, eu credeam că vin și ne propun o “regulă de hârtie”! Spre dezamăgirea mea, invocă aurul. Oare au căzut și ei pradă fetișului detestat de Keynes – înțeleptul teoretician ale cărui idei le-au implementat cu obstinație timp de decenii?! Chiar așa, ce-ar spune acum Keynes dacă i-ar auzi?!

Revenind la lucruri mai serioase, regula propusă la Bruxelles nu cred că valorează de fapt mai mult decât hârtia pe care a fost scrisă. Motivul nu este neapărat principiul în sine, ci ambiguitatea formulării, care lasă să planeze serioase îndoieli în privința seriozității propunerii.

În primul rând, să spun că regula constituțională a unui deficit bugetar cât mai mic este o măsură prudentă. Ar fi bine să avem în Constituție un articol care să interzică statului să aibă deficite bugetari mai mari 3% sau care să impună guvernului să aibă echilibru bugetar. “Regula” vine în opoziția “discreției” (de la Hayek citire, discutabil). Nimic de zis.

Problema vine atunci când vedem la ce anume se referă liderii UEM: “deficitul bugetar structural” (< 0,5% PIB). Ce este acest animal? Este diferența dintre veniturile și cheltuielile guvernului dacă dăm la o parte efectele exercitate asupra acestora de ciclul economic. De pildă, se spune, în timpul recesiunii deficitul bugetar este exagerat de scăderea veniturilor tocmai din cauza recesiunii; această componentă ciclică a deficitul nu ar trebui luată în calcul, fiindcă ea va fi compensată mai târziu, când economia va dudui și statul va încasa mulți bani la buget.Și aici ajungem la mâna experților (de fapt, nici acum nu scăpăm de ea). Pentru că deficitul structural trebuie calculat ținând cont de multe elemente. Pornind de la o definiție simplă,deficitul bugetar = deficitul structural + deficitul ciclicde unde știm cât este deficitul ciclic? Trăim în lumea prognozelor deșuete, în care instituțiile publice nu reușesc să aproximeze cât de cât convingător evoluația PIB și a inflației. Ce încredere putem avea că vor veni cu o estimare realistă a deficitului ciclic?Alternativ, deficitul structural este deficitul pe care l-ar avea guvernul dacă economia s-ar situa la PIB potențial. Dar de unde știm care este PIB potențial? (I mean, really)

Pariez că atunci când vremurile se schimbă în rău se va schimba brusc și modelul de calcul al deficitului și vom afla că, din nefericire, gap-ul dintre PIB potențial și PIB real este mai mare decât cel calculat conform vechii metodologii (acum depășite) și că, supriză, deficitul ciclic este mai mare, respectiv deficitul structural este mai mic. Așa că guvernul mai poate cheltui ceva până să încalce limita.

Hai să vedem ce zice Jeffrey Frankel (Harvard), deci nu neapărat un economist al Școlii Austriece:


În prezentarea cu pricina, Frankel aplaudă, ce-i drept, regula deficitului bugetar structural, menționând cazul Chile, unde – atenție! – regula a fost introdusă în anul 2000 și viza un excedent structural de 1% din PIB, după care a fost diluată treptat până în prezent, ajungând să vizeze echilibrul structural. După cum se vede, experții UE deja i-au depășit pe cei chilieni, admițând un deficit de 0,5%. Deh, din 2000 până acum lumea a progresat!

0 Shares
Share
Tweet
Share