18 February 2020
Home / Articole / Programul USR vs programul POL

Programul USR vs programul POL

527 Shares

Programul politic al USR a beneficiat de o largă mediatizare ieri, încă de la lansare, spre deosebire de programul Partidului Oamenilor Liberi, ignorat de formatorii de opinie de la București. Hai să vedem cât de bune sunt aceste programe din perspectivă economică și liberală.

Care este rețeta dezvoltării economice și a civilizației? Condiții de producție cât mai permisive, instituții incluzive (nu extractive) care să permită accesul tuturor la diviziunea muncii și competiție neîngrădită. În fond, o cât mai mare libertate de alegere, pentru că doar libertatea creează stimulente adecvate pentru acumularea de capital și, mai departe, pentru alocarea eficientă a resurselor – de unde rezultă creșterea productivității, a cantității de mărfuri și servicii disponibile și, implicit, venituri reale mai mari pentru toată lumea.

program-usr

Citind programul USR și programul POL observi numeroase diferențe. După foarte mult timp de așteptare USR are în sfârșit în program, și unul scris bine, cu siguranță de oameni cu experiență, implicați în decison-making-ul bucureștean, care au scris mult la viața lor. Programul POL este mai scurt, direct, scris probabil de oameni ocupați și cu altceva decât cu guvernarea. Pentru că da, bănuiala mea este că programul USR este scris de persoane apropiate guvernării, poate chiar de membri ai actualului guvern (asta se vede și când citești diferitele capitole, sunt paradigme ușor diferite acolo). De oameni obișnuiți cu politica, cu experiență de conducere și care, sunt convins, vor să conducă în continuare. Îi trădează jargonul:

“Contractele de achiziții și lucrări publice trebuie să aibă prevederi clare legate de livrabilele așteptate.”

Pun pariu că nimeni în afară de cei obișnuiți cu fondurile europene, cu siguranță nimeni din publicul larg, nu știe ce înseamnă “livrabil”.

Programul USR

Capitolul “Transparență totală” vizează direct modernizarea statului, flexibilizarea acestuia, cu beneficii pentru cetățean (reducerea birocrației). Nu același lucru se poate spune despre capitolul “Industria modernă”. Acesta pare a fi inspirat de viziunea intervenționistă a unui economist gen Dani Rodrik. Cineva acolo sus știe exact ce e bine pentru România: să fie clustere industriale, hub-uri… “România trebuie să ia decizia de a deveni un lider mondial în științele datelor.” Sună bine, tehnocratic, vizionar, doar că la fel suna și pe vremea lui Ceaușescu, cu industria grea. Cred că și lui Ion Iliescu i-ar fi plăcut această viziune și, dacă îmi amintesc bine, politica încurajării clusterelor figura și în programul lui Victor Ponta. Celor care vor să înțeleagă, la nivel științific, de ce tot bla-bla-ul intervenționist cu clusterele nu are nimic de-a face cu economia de piață, le recomand acest articol. În orice caz, este bine să aveți în vedere că dacă aceste lucruri vor fi puse în practică, atunci România va avea în continuare o gașcă de “băieți deștepți”, foarte cool de această dată, poate ceva gen Elon Musk. Dacă poporul  va crede că acești băieți deștepți vor fi mai cinstiți decât cei de astăzi, treaba lui.

Tot în acest capitol nici “susținerea antreprenoriatului” nu este ce ar trebui să fie. Eu mă întreb dacă cel care a scris capitolul are o minimă experiență antreprenorială și, la modul mai general, dacă programele partidelor politice vor fi scrise vreodată și de altcineva decât de angajați ai statului. Pentru că și aici tot ultimele stângisme la modă sunt invocate (ecosistem, incubator și, desigur, bani publici). Lui Joseph Stiglitz i-ar fi plăcut mult să citească acest program. Ca să vedeți că am dreptate, recomand această lucrare de specialitate.

Capitolul despre agricultură este cel mai stângist dintre toate, acolo e vorba în esență de un singur lucru: subvenții pentru fermieri, ajutoare sociale. Ceva să placă și lui Costi Rogozanu.

Capitolul despre educație este dezamăgitor. Este o mostră de constructivism, unul bine intenționat, desigur, în care expertul ne spune ce ar trebui să învețe elevii (educația financiară, educația civică), ce fel de școli (profesionale) ar trebui înființate și, cum altfel, neapărat creșterea cheltuielilor publice, deși, așa cum am spus de multe ori, statul cheltuie circa 1300 de euro/an cu educația unui copil. O sumă ridicol de mare în comparație cu performanțele obținute. Nu este clar cum, dacă noile directive și orientări vor fi puse în practică, stimulentele pentru educația de calitate vor fi adecvate. Nu e clar cum, în absența concurenței între școli, profesorii își vor da mai mult silința. Nu e clar cum, răpindu-le în continuare părinților puterea de a controla educația, sistemul va fi mai responsabil. În fond, oriunde în economia de piață este sfânt principiul “Clientul nostru, stăpânul nostru!”. Ei bine, în educație este invers, părinții și copiii sunt la cheremul birocraților, inspectorilor și profesorilor. Iar programul USR nu văd ce face pentru a schimba lucrurile.

Restul capitolelor sunt relativ similare. Aș da o notă mai bună programului referitor la Sănătate, fiindcă acolo măcar găsim o evaluare sinceră și tristă a sistemului infect actual. Cred că a fost scris de cineva sictirit cu adevărat.

Programul POL

Programul POL vine cu referiri la domenii care lipsesc din programul USR, dar și cu multe scăpări. Totuși, el este în mod clar mai unitar și pare construit în jurul unei singure idei (descentralizarea), pe care o urmărește consecvent în toate domeniile la care face trimitere.

În primul rând, ideea descentralizării fiscale este excelentă. Nu se vorbește despre așa ceva în România, unde agenda publică este făcută în continuare de oamenii sistemului, care îl vor tot așa centralizat ca în prezent. De ani de zile discutăm de descentralizare și de autonomie, ceva fundamental pentru calitatea democrației, dar nimeni nu pune punctul pe i spunând că autonomie așa, pe burta goală, e doar o altă gogoașă politică. Vrem descentralizare? Bine, atunci hai să lăsăm cu adevărat puterea (financiară) comunităților locale. Deci, o bilă albă pentru POL.

Ideile POL referitoare la reforma electorală și la modernizarea administrației publice sunt similare cu cele ale USR, deci în beneficiul societății.

Când vine vorba de educație programul POL nu este foarte explicit. Găsim aici același principiu, “Descentralizarea educației și aducerea deciziilor importante în comunitate”, care teoretic lasă loc unei reforme de substanță a învățământului. Descentralizarea poate fi mai mică sau mai mare. Poate fi destul de radicală (adică excelentă), dacă se legalizează dreptul la homeschooling.

În Sănătate, Sport, Religie, regăsim același principiu explicit, curajos: mai multă libertate și reducerea rolului statului. Îmi place mult

“Delimitarea clară de cultele religioase și garantarea astfel a caracterului laic al Statului, prin stoparea finanțării din fonduri publice a cultelor religioase.”

la care aș adăuga doar rezolvarea problemei proprietății Bisericilor, așa cum s-a întâmplat în Cehia, unde Biserica a primit înapoi tot ce i s-a confiscat / despăgubiri, la pachet cu scoaterea preoților din rândul bugetarilor.

La capitolul Economie nu găsim decât o propoziție

“Încurajarea și garantarea competiției economice corecte, nedeformate de intervenția directă a Statului ca jucător pe piață.”

ceea ce pe de o parte este excelent, dar pe de altă parte este prea puțin convingător. Mi-ar fi plăcut să văd aici vorbindu-se despre proprietățile statului, despre privatizare. Apropo de asta, nici în programul USR, nici în cel al POL nu văd abordată problema falimentarului sistem de pensii! Acesta ar trebui schimbat de urgență, iar privatizarea activelor statului ar trebui să îndeplinească un rol esențial, anume asigurarea veniturilor bugetare necesare achitării pensiilor aflate în plată.

În concluzie, ne aflăm în fața a două programe substanțial diferite. Cel al USR este scris de romancieri cu experiență, gata să dea un sfat despre ce e bine să facă statul în orice domeniu. Exagerez, dar nu m-ar fi mirat să văd și un capitol despre rețete culinare și alimentația sănătoasă! Programul POL este succint, curajos, principial, simplu de înțeles, ca și cum ar fi fost discutat și aprobat la o bere! – ceea ce nu înseamnă că este și convingător. E clar că programul POL a fost scris cu o onestitate nemaivăzută în spațiul politic din România, însă tocmai asta s-ar putea să saboteze șansele acestui partid. Dincolo, programul USR este categoric un upgrade față de “șaorma cu de toate” pe care o regăseam până azi în toate programele partidelor, însă rămâne în continuare tulbure. Și dacă ar fi tulbure precum berea nefiltrată, asta ar fi ceva; dar nu e cazul – el e tulbure fiindcă este neprincipial, lipsit de claritate ideologică, fiindcă vrea să împace pe prea multă lume. În mod clar USR vizează să ajungă la butoane, măcar așa, tangențial, și pare dispus să facă multe compromisuri pentru asta.

***

UPDATE

În afară de programul pentru alegerile parlamentare, succint așa cum am spus, POL mai are o grămadă de proiecte foarte consistente. Le puteți vedea aici. Dacă toate ar fi puse cap la cap (și nu înțeleg de ce nu au fost puse), atunci am fi avut în față un tratat de reforme.

527 Shares
527 Shares
Share
Tweet
Share