7 December 2019
Home / Analiză-Statistică / Prognoza Comisiei Europene: sectorul privat va strânge cureaua până în 2016

Prognoza Comisiei Europene: sectorul privat va strânge cureaua până în 2016

Previziunea de toamnă a Comisiei Europene a apărut la începutul acestei săptămâni și – ghiciți ce?! – tigrul Europei de Est stă ascuns în tufișuri, nu vrea să sară indiferent de incantațiile guvernului: creșterea economică va înregistra o medie de 2,4% în perioada 2014-2016, mult sub nivelul care a caracterizat dezvoltarea “miraculoasă” a unor locuri de pe glob în perioada postbelică,

Growth rate asian countries

 

sub nivelul care a caracterizat creșterea economică a Poloniei și, bineînțeles, sub celebrul prag de 5% despre care se tot vorbește. De fapt, după cum puteți vedea din tabel, istoric vorbind, România a fost și va rămâne în plutonul dezvoltării, o rată de creștere medie de 2-2,5% pe termen lung fiind insuficientă pentru a asigura convergența nivelului de trai cu cel din vestul continentului într-un orizont de timp cât de cât rezonabil.

Dar nu despre prognoza de PIB vreau să vă vorbesc, ci despre finanțarea acestei creșteri economice  – adică despre un subiect apropiat, fiindcă dacă nu există finanțare pentru creșterea producției, atunci evident că nici producția nu poate să crească. Aici mi se pare că prognoza Comisiei este cu adevărat interesantă și îi trimite pe optimiști la culcare. Dar mai întâi să vă repet teoria:

Într-o economie, banii economisiți trebuie să fie egali cu banii investiți, aceasta este o identitate fundamentală care se învață în primul an de facultate. Adică, economia României are două surse de finanțare, care să îi alimenteze atât de necesarele investiții: economisirile interne, ale populației și ale companiilor, respectiv capitalul străin (economisit de alții). De asemenea, România poate cheltui acești bani în două moduri: prin investițiile sectorului privat sau prin cheltuielile guvernului. Astfel, atât timp cât guvernul are deficit bugetar (cheltuie prea mult), cazul României, trebuie să găsim una din următoarele soluții: fie convingem investitorii străini să intre cu capital în țară, fie strângem cureaua sectorului privat. Prima metodă a fost valabilă în anii de boom economic, a doua metodă s-a aplicat de la criză încoace.

Identitatea contabilă de care vorbesc este aceasta:

S-I + T-G = X-M

Și acum să punem cifrele oferite de Comisia Europeană pe grafic și, mai ales, să ne amintim înțeleptele vorbe ale lui Liviu Voinea:

“După cum se vede, anul trecut (2013) am încheiat cu un deficit de cont curent de 1% din PIB şi cum deficitul bugetar a fost de 2,5% din PIB rezultă că sectorul privat s-a contractat cu 1,5% din PIB”

contabilitate macroCalculul nu este corect la zecimală, afirmația era făcută pe 4 februarie, acum avem date mai bune, dar explicația este perfectă: câtă vreme guvernul cheltuie prea mult trebuie să facem cumva rost de bani; iar dacă investitorii străini nu ne dau bani, atunci nu avem de ales, trebuie fie să creștem taxele, adică să punem sectorul privat să economisească.

Această politică este cunscută sub numele de… n-o să ghiciți în veci! – austeritate. Cu excepția anului 2012, când intrările de capital au depășit deficitul bugetar și au lăsat astfel ceva resurse mediului de afaceri, în restul anilor am avut austeritate. În cel mai neoconservator sens al termenului: creșterea presiunii pe sectorul privat, stoarcerea de bani de la populație și firme pentru a acoperi (falimentarele) politici ale guvernului.

Schimbând ușor perspectiva, vestea proastă pe care ne-o dă Comisia Europeană este că România nu va beneficia de intrări masive de capital extern în anii următori. De unde se vede că mult trâmbițata “creștere a credibilității externe” pe care chipurile ar fi câștigat-o România este doar un slogan. Anii în care România importa capital (deci avea un mare deficit de cont curent) sunt istorie. Acum ne descurcăm cu ce avem. Partea proastă este că doar sectorul privat este pus să se reformeze, statul nu.

Mai vreți să vorbim despre PIB?! Păi ce PIB să avem dacă populația economisește pentru a da bani statului? “Investițiile” publice s-au dovedit o năpastă pentru România, cea mai sigură cale de a risipi capitalul acumulat cu trudă de acest popor sărac. La nivelul nostru de dezvoltare, avem nevoie de mult capital pentru a ne îmbunătăți productivitatea și, cum e și normal, pentru a crește salariile. “Tigrii economici” de care vorbim uneori au acumulat enorm de mult capital, atât din surse interne cât și (mai ales) externe. Dacă ne bazăm doar pe economisirea internă nu vom progresa prea rapid; iar dacă mai și folosim acești bani ca să suportăm cheltuielile fantezist-populiste ale statului, atunci o să batem pasul pe loc în ritm de fanfară. Avem nevoie și de investiții străine. Dar guvernul, în loc să înțeleagă utilitatea acumulării de capital și a investițiilor private, le blochează prin măsuri anti-economice.

 

2 Shares
Share
Tweet
Share