28 October 2020
Home / Agricultura / Președintele-jucător (în agricultura de subzistență)

Președintele-jucător (în agricultura de subzistență)

Ieri, președintele Băsescu a dezvăluit că este pasionat de creșterea legumelor:

“Imi revendic dreptul de a fi un mic horticultor, de 3 ani nu am mai cumparat rosii, ardei, legume etc. Le cultiv in gradina.”

El a spus acest lucru în contexul în care deplângea productivitatea redusă a agriculturii românești. Nu știu dacă cineva a sesizat paradoxul sau dacă toată audiența a priceput că și în acest caz se aplică principiul: “Nu fă ce face popa, fă ce zice popa!” N-am auzit pe nimeni sesizând faptul că, prin însuși propriul exemplu, președintele contrazicea teoria sa de fond, conform căreia statul trebuie să ajute agricultura și pe fermieri să obține randamente mai mari la hectar – ceea ce, după cum ne-au spus toți sponsorii politici ai agriculturii de la Revoluție încoace, se poate realiza doar prin comasarea fermelor pentru exploatarea economiilor de scară și prin investiții subvenționate în mecanizare și irigații. Dacă agricultura României este într-o stare deplorabilă, atunci acest lucru se datorează inclusiv președintelui care, iată, a devenit pasionat de agricultura de subzistență!

Acum, agricultura nu este într-o situație deplorabilă, și nici nu merge neapărat într-o direcție greșită. Mulți fermieri au descoperit valențele agriculturii ecologice, care aduce multă valoare și care nu are nevoie de economii de scară precum cultura CAP-istă. Sfătuiesc pe oricine pune un ban deoparte să-și cumpere măcar o bucățică de teren pe care, la o adică, să poată cultiva exact ce crește și președintele. Prețurile alimentelor vor crește substanțial în viitor, pe măsură ce efectul înlocuirii destinației culturilor agricole – de la alimentație la obținerea de energie (vezi rapița) – și creșterea veniturilor populației din China și India vor pune propulsa cererea mondială.

Președintele a spus și altceva. Că nu este normal ca România să importe alimente. Observ că politicienii, aproape fără excepție, au căzut pradă acestui discurs cu alură naționalistă, provenit din logica războiului: România trebuie să-și asigure independența energetică, independența alimentară… și orice altă independență. Dar de ce trebuie să fim așa de independenți? Ne pregătim să ne confruntăm cu cineva și trebuie să ne facem provizii? Dacă nu, atunci ideea autonomiei alimentare sau energetice este o greșeală, așa cum a demonstrat Adam Smith, considerat de mulți părintele economiei. Adam Smith a spus în secolul al XVIII-lea că schimbul (comerțul) cu alte națiuni este aducător de prosperitate. Fiecare țară este condusă de mâna invizibilă a pieței să se specializeze pe producerea acelor bunuri unde deține anumite avantaje (comparative, spunea David Ricardo). Această specializare poate avea loc inclusiv în interiorul sectorului agricol. De ce este musai ca România să producă toate mărfurile agroalimentare, când se poate specializa pe acele bunuri în producția cărora este cel mai bine înzestrată de la natură?

Dacă ne uităm pe balanța comercială observăm că România nu doar importă produse agricole, dar și exportă. Și, surpriză, exportul de produse agricole a înregistrat cea mai înaltă creștere dintre categoriile de exporturi analizate de INS (datele pe anul acesta sunt până în luna august). Să fim, așadar, mai puțin prăpăstioși și mai consecvenți. Și să nu facem politica economică după ureche.

Structura exporturilor

[layout show=”1″]

0 Shares
Share
Tweet
Share