20 October 2020
Home / News / Premierul “No, we can’t”

Premierul “No, we can’t”

“Are you a mexi-can or a mexi-can’t?” – suna o întrebare cu răspuns prestabilit în comedia Desperado 2. Peste ani, în realitatea din Prostoveneşti (care bate filmul), primul ministru găseşte nimerit să se ia la trântă cu raţionalitatea economică pentru a dovedi, asemenea eroului secundar din Desperado, că da, este un om pus pe fapte.

Deci, problema cu care ne confruntăm, ca popor de nihilişti ce suntem – vorba unui alt erou secundar în istoria guvernării din România, Emil Boc – este următoarea:

Azi, dacă vrem să confiscăm o căruţă a celui care a mers să fure stâlpii de înaltă tensiune, nu avem voie, că aşa a spus Curtea. Dacă azi vrem să-i luăm maşina unuia căruia i-am luat permisul de cinci ori şi a făcut şi accidente, nu putem. Dacă azi vrem să facem conexiunea cu Republica Moldova, să îngropăm conducta în pământ, într-o lună, nu în doi ani, nu putem. Problema e că noi de ani de zile ne blocăm – autostrada spre mare a stat doi ani după exproprieri

legislature_in_session_twain_bumper_sticker-rdddd32a57b2344f38a6a92be8f77a9bd_v9wht_8byvr_512

Cineva ar trebui să-i explice domnului Ponta că:

1) Statul poate legifera o mulţime de infracţiuni din pix, după bunul plac al politicianului ajuns la putere, care peste ani sunt… “reevaluate”. Vezi cazul Prohibiţiei din SUA. Dacă am instaura pedeapsa confiscării proprietăţii pentru orice încălcare a legii tare mi-e teamă că am declanşa un haos fără sfârşit.

2) Confiscarea proprietăţii este un principiu utilizabil în statele barbare, la concurenţă cu scoaterea ochilor sau tăierea mâinilor. Dacă stăm să ne gândim puţin, în cazul exemplului folosit mai sus, justiţia se poate înfăptui prin anularea permisului de conducere. Ştim cu toţii scandalurile care au însoţit acordarea acestor permise în trecut şi corupţia generalizată care caracterizează serviciile publice. Ce-i drept, probabil primul-ministru s-o fi gândit: ce pedeapsă să aplicăm în cazul poliţistului care dă permise contra şpagă? Să-i confiscăm ce? Boii de la bicicletă? E mai simplu să ne referim atunci la un simptom, nu la cauza problemei, nu-i aşa?

3) şi cel mai important:

România nu suferă de prea multă libertate, de prea mult capitalism, ci de prea puţină libertate, prea mult populism politic şi prea mult intervenţionism. Într-un regim populist tentaţia este mare ca fiecare conducător de stat să se viseze un “lider maxim” şi să creadă că doar mici impedimente, “mofturi” şi nimic mai mult, stau în calea măreţelor lui proiecte. Când Ceauşescu a construit un canal nu s-a împiedicat în cioturile umane. Încă înaintea lui proprietatea a fost considerată de unii drept un moft, ba chiar o hoţie. Creşterea randamentului la hectar nu se putea împiedica de proprietatea “calicilor”, aşa că s-a decis colectivizarea.

România nu este retardată economic din pricina proprietarilor şi a articolului din Constituţie care garantează proprietatea. Istoria a demonstrat cu vârf şi îndesat că zorii şi apoi ascensiunea capitalismului, progresul economic şi civilizaţia în general s-au bazat tocmai pe definirea şi apărarea proprietăţii private. A veni azi şi a spune că dezvoltarea ţării este ţinută în loc de proprietatea privată este complet anacronic, strident, fals şi nepotrivit. România este o ţară în care statul a întârziat cât a putut de mult retrocedarea proprietăţilor confiscate de comunişti şi privatizarea, pe baza principiului că guvernul e deştept şi ştie el ce face. Trăim într-o economie sufocată de cât de mult îţi ia statul – acesta este singurul motiv pentru care românii nu îşi deschid afaceri, nu muncesc, nu investesc, dovadă că aceeaşi români preferă să muncească şi să îşi deschidă firme peste graniţă. A spune că statul “e blocat” de proprietari în măreţele lui realizări este o afirmaţie pur şi simplu indecentă.

0 Shares
Share
Tweet
Share