21 September 2017
Știri pe scurt
Home / Impozite-Politica fiscală / Povara fiscală în România – o altă comparație internațională

Povara fiscală în România – o altă comparație internațională

Am obosit de câte ori am repetat că povara fiscală este mare în România. Dar nu ar trebui să obosesc, pentru că vedem că mai vechea idee conform căreia fiscalitatea din România trebuie să se alinieze la practica guvernelor occidentale răsună strident iar și iar, ca o cutie goală de conserve legată de coada unei pisici zburdalnice. Citim chiar în Curs de guvernare:

Veniturile bugetare au reprezentat în 2013 32,7% din PIB iar veniturile fiscale 27,5%.

Totodată, media statelor membre UE la acești indicatori financiari a fost de 45,7%, respectiv 40,5%.

Prin urmare, există un decalaj de circa 13% față de media europeană, ceea ce înseamnă un deficit de încasări de 40% din cele actuale sau aproape o treime din ceea ce ne-ar plasa în zona uzanțelor europene.

Bun. Am arătat de ce această comparație este absurdă. Fără să înțelegem natura statului și a impozitării – care este o formă instituționalizată de confiscare – nu ne rămâne decât să comparăm mere cu pere și să tragem concluzia că statul mulge prea puține resurse de la societate. În schimb, dacă cunoaștem istoria și dispunem de un minim discernământ atunci înțelegem că noi nu avem cum să ne comparăm cu economiile bogate la suportabilitatea poverii fiscale. Din faptul că vezi un adult pe stradă purtând pe umeri un sac cu ciment nu poți să tragi concluzia că, dacă vrei ca și copilul tău să ajungă atât de puternic, ar trebui să-i pui și lui în cârcă un sac de 40 kg. E drept, mai sunt unii nebuni care au ajuns la “Știrile de la ora 5” fiindcă au avut astfel de comportamente abuzive față de propriul copil. Dar iată că sunt și economiști care susțin ceva la fel de aiuritor: ar trebui ca statul să stoarcă mai mulți bani de la populație dacă vrem să ne comparăm cu… “uzanțele europene”. Dar se gândește cineva că poate uzanțele europene sunt o prostie, că la începutul secolului ratele de impozitare erau ridicol de mici în comparație cu cele de astăzi, că țările vest-europene riscă să se scufunde într-o stagnare economică prelungită de tip japonez? Sau cerem prea mult de la “experții în fiscalitate”?

Vă propun să ne uităm la graficul de mai jos, inclus într-un raport recent al UNCTAD. Pe el am trasat cu negru ca o barieră încasările bugetare ale guvernului României (32% din PIB), respectiv veniturile fiscale (19% din PIB) și poziția țării ținând cont de PIB/locuitor. Ce observăm?

Tax revenue 1

Că din punctul de vedere al banilor colectați de stat România se situează în mijlocul grupului de țări similare ca nivel de dezvoltare. Sunt țări asemănătoare cu România unde statul adună mai mulți bani, dar la fel de bine vedem că există economii (și mai bogate) unde statul adună mai puțini bani. Nu se poate spune că România este oaia neagră a planetei în materie de strâns bani la buget. În nici un caz nu se poate spune că pentru a ne dezvolta avem nevoie să oprimăm mai tare mediul de afaceri. Ah, că la cât de multe și mari sunt impozitele, fiecare dintre ele se colectează prost (avem evaziune ridicată) – asta este altă mâncare de pește. Și da, suntem într-adevăr oaia neagră a lumii la povara fiscală, de asta se vaită unii că vin puțini bani la buget.

Dat fiind că există serioase suspiciuni privind faptul că România se situează pe partea descendentă a Curbei Phillips, adică are o rată a fiscalității dincolo de nivelul care ar maximiza veniturile bugetare – dovadă chiar analiza din Curs de guvernare, care arată cum a scăzut colectarea TVA după criză și mai ales după creșterea acesteia – se poate susține că, dacă fiscalitatea ar fi mai mică, statul chiar ar avea de câștigat. Uitați-vă la Bulgaria, are aproape toate impozitele mai mici decât noi!

Grad de colectare

Gradul scăzut de colectare al taxelor este o falsă problemă. De ce uităm lecțiile istoriei, care ne spun că libertatea economică (nu sclavia fiscală) a dus la prosperitate? De ce ne ferim să ne comparăm cu restul țărilor lumii cu care de altfel concurăm pentru atragerea de capital? De ce uităm una din primele lecții ale oricărui curs de economie, aceea că “stimulentele contează”; că fiscalitatea intră în costul total al oricărei activități economice și că, cu cât costul este mai mare cu atât activitatea antreprenorială productivă încetinește?

Fiindcă suntem “experți fiscali”, d-aia. Câți experți fiscali știți care nu se sfiesc să afirme că fiscalitatea este ridicată în România? Nu prea mulți, am impresia. Majoritatea susțin că statul ar trebui să adune mai mulți bani. De ce oare, ghici ciupercă?

0 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble