18 August 2019
Home / Articole / Pokemon Go și dușmanii săi

Pokemon Go și dușmanii săi

Jocul nu a avut o primire atât de ostilă pe cât ne-am fi așteptat.  Pokemon Go este departe de situația Uber. Au trecut câteva luni și deja nu există propuneri pentru licențierea activității de trainer și n-au apărut încă voci care să acuze inegalitatea de distribuție sat-oraș a pokemonilor.

Mai mult, Comisia Europeană privește cu simpatie Pokemon Go. Chiar se joacă lumea acolo, inclusiv comisarii (Digi24, 2016). Acesta nu este un lucru rău. Europenii ar fi mult mai câștigați dacă birocrația UE ar juca Pokemon Go decât să facă planificare centralizată, să scrie tone de reglementări.

Apoi gazetele de stânga nu par critice la adresa jocului. De exemplu, în Der Spiegel găsești Quiz-uri despre cât de bine știi jocul, clarificări privind personaje cum ar fi celebrul Pikachu (Der Spiegel, 2016a) sau exemple de alte apps cu realitate augmentată (Der Spiegel, 2016b). La fel, în the Guardian găsești sfaturi despre cum să devii un jucător mai bun (The Guardian, 2016).

Pokemon

Aici este  interesant de ce se întâmplă așa. Un motiv poate fi că este un joc pentru copii și o persoană oricât de comunistă ar fi, își mai temperează elanurile intervenționiste. Altul ar fi că n-au intrat în conflict direct cu o piață cartelizată, cum este cea a taxiurilor ca în cazul Uber.

Un avantaj al Pokemon Go ar fi că a scos copii din case și așa contribuie la rezolvarea problemei obezității cu care se confruntă America (Tovey, 2016; Tucker, 2016). Unii oameni spun că jocul a făcut mai multe pentru rezolvarea problemei obezității decât programele coordonate de Michelle Obama (LaPorta, 2016).

Există totuși atitudini dușmănoase față de acest joc. De exemplu, Iranul este prima țară care a interzis până acum Pokemon Go (Mediafax, 2016). Decizia a fost luată de Consiliul Superior al Zonelor Virtuale. Acest consiliu are un nume care sună ca Ministerul Fericirii Supreme din Venezuela (Adevărul, 2013). Criticile serioase au venit însă din lumea filmului. De exemplu, la noi, actrița Oana Pelea a atras atenția asupra costurilor de oportunitate ale jocului:

„Pokemon. Ce fugă înspăimântătoare de realitate. Ce schimbare de atenție…ce manipulare…câtă energie consumata intr un joc virtual…cat timp risipit. Cate ar putea rezolva Omenirea între timp…în loc să și investească capacitatea de imaginație și energia într un joc stupid…”(Jurnalul, 2016). În plus, jocul ar fi un experiment de manipulare a rasei umane, chiar dacă nu se precizează sursa, agentul, organizația care regizează acest experiment. Dacă există într-adevăr această orchestrare conspiraționistă, personal aș prefera ca organizația să fie Illuminati.

Afară, regizorul Oliver Stone atrage, de asemenea, atenția asupra pericolelor jocului (Machold, 2016). Motivul? Colectarea datelor private prin joc. Prin Pokemon Go am avea ceva opresiv, un capitalism al supravegherii și există riscul totalitarismului. Surveiller et punir. O primă remarcă este că Hollywood-ul rămâne o zonă comunistă. Nu s-a schimbat de când bătrânul Ludwig von Mises își scria cartea pe mentalitatea anti-capitalistă (Mises, 2008, 30-33). Hollywood-ul rămâne în competiție cu universitățile americane pentru cine e mai socialist.

O altă observație ar fi că există o diferență între schimbul voluntar și cel nonvoluntar, coercitiv. Pe această distincție o înțelegem și pe cea dintre puterea economică și puterea politică (Machold, 2016). Cu Pokemon Go am avea aceeași situație ca și cu Google. Oricâți bani ar avea Google (=putere economică), nu mă poate obliga(=putere politică) să folosesc browserul lor sau motorul de căutare Google. Compania ar avea putere politică asupra mea dacă ar exista o reglementare prin care să fiu obligat să folosesc Chrome și ar fi interzise celelalte browsere. Nu e cazul acum. Pot folosi alte browsere (Opera, Mozilla etc) sau alte motoare de căutare (de exemplu, DuckDuckGo, care nu face tracking). Într-adevăr, Google colectează date, însă o face cu acceptul utilizatorului. Există fereastra aceea care-ți prezintă condițiile de utilizare, pe care nu le citește nimeni niciodată și la niciun program. Important este însă că nu ești obligat să folosești Google. Îl folosești, de exemplu, pentru că este foarte rapid, dar nu pentru că te-ar obliga cineva.

Nu așa stau lucrurile cu serviciile de stat. Acolo plătești oricum, fie că vrei, fie că nu vrei. Bunurile publice sunt atât de bune încât sunt obligatorii. Nu sunt ca un abonament la cablu la care poți renunța dacă nu mai vrei. Aici este binevenită precizarea semantică potrivit căreia taxarea nu este furt, ci se apropie mai degrabă de patternul jafului. Îi pot fura cuiva portofelul într-un tramvai fără să-și dea seama. Aici am avea un simplu furt. Sau îi pot cere banii amenințându-l cu un cuțit. Aici am avea un jaf, pentru că există o amenințare cu inițierea violenței dacă nu-mi dă banii. Fenomenul taxării pare mai apropiat de acest din urmă caz, de modelul banii sau viața. În schimb, inflația(=creșterea masei monetare) ar fi un furt pe furiș în care cele mai afectate sunt persoanele sărace, cu venituri fixe, adică am o situație mai apropiată de primul caz.

Așadar, statul exercită putere politică asupra cetățenilor. Firmele nu o pot face decât cu binecuvîntarea statului, cum era dacă aș fi fost obligat prin lege să folosesc Google. Altfel, nu. În concluzie, taxarea este un joc obligatoriu, coercitiv, Pokemon Go nu. Aceasta se poate verifica simplu urmărind ce se întâmplă dacă nu joci Pokemon Go, respectiv dacă nu-ți plătești taxele.

 

Bibiografie:

Adevărul, 2013, Venezuela: Preşedintele Nicolas Maduro a înfiinţat Ministerul Fericirii Supreme

-http://adevarul.ro/international/in-lume/venezuela-presedintele-nicolas-maduro-infiintat-ministrul-fericirii-supreme-1_526ba7f2c7b855ff5680e1cc/index.html, accesat 11.08.2016;

Der Spiegel, 2016a: Spielequiz: Wie gut kennen Sie sich mit “Pokémon” aus?

http://www.spiegel.de/netzwelt/games/pokemon-quiz-wie-gut-kennen-sie-sich-aus-a-1105046.html, accesat 09.08.2016;

Der Spiegel, 2016b: Augmented-Reality-Apps: Diese Alternativen gibt es zu “Pokémon Go”:

http://www.spiegel.de/netzwelt/apps/pokemon-go-alternativen-das-sind-weitere-augmented-reality-apps-a-1104216.html, accesat 09.08.2016;

Digi, 2016: Febra Pokemon Go a ajuns până la comisarii europeni:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sci-tech/Gadget/Febra+Pokemon+Go+a+ajuns+pana+la+comisarii+europeni, accesat 11.08.2016;

Jurnalul, 2016, Oana Pellea: Pokemon Go, experiment de manipulare a rasei umane:

http://jurnalul.ro/stiri/observator/oana-pellea-pokemon-go-experiment-de-manipulare-a-rasei-umane-719493.html, accesat 11.08.2016;

LaPorta, Jordan. 2016, Pokemon Go Shows How the Free Market Can Get Kids Moving Again:

http://thelibertarianrepublic.com/pokemon-go-shows-how-the-free-market-can-get-kids-moving-again/, accesat 09.08.2016;

Machold, Christopher. 2016, Pokémon GO Is Not, in Fact, Totalitarian:

https://fee.org/articles/pok%C3%A9mon-go-is-not-in-fact-totalitarian/, accesat 08.08.2016;

Mediafax, Prima ţară care interzice aplicaţia Pokemon Go:

http://www.mediafax.ro/externe/prima-tara-care-interzice-aplicatia-pokemon-go-15553138, accesat 11.08.2016;

Mises, Ludwig von. 2008, The Anti-Capitalistic Mentality, Ludwig von Mises Institute, Alabama:

https://mises.org/library/anti-capitalistic-mentality, accesat 11.08.2016;

Tovey, Mark. 2016, What Pokémon Go Teaches Us About Capitalism:

https://mises.org/blog/what-pok%C3%A9mon-go-teaches-us-about-capitalism, accesat 08.08.2016;

The Guardian, 14 essential tips to get you started in Pokémon Go:

https://www.theguardian.com/technology/2016/jul/12/pokemon-go-14-tips-to-get-you-started-on-your-creature-collecting-adventure, accesat 11.08.2016;

Tucker, Jeffrey A. 2016, How Pokémon GO Brightened a Dark World:

https://fee.org/articles/how-pokemon-go-brightened-a-dark-world/, accesat 08.08.2016.

***

Autor: Costel Stavarache

52 Shares
Share
Tweet
Share