22 September 2020
Home / Nevoia de reforme / Pledoarie imposibilă: de ce să nu se vândă copii?

Pledoarie imposibilă: de ce să nu se vândă copii?

Unii oameni vând copii. Old news, chiar dacă presa ne anunţă fiecare nou caz pe un ton la fel de stupefiat ca la început.

Dar de ce ar trebui să fie vânzarea – înfierea pe bani – de copii ilegală?

1. Pentru că este imorală? Aiurea, ne scăldăm zilnic într-un ocean de imoralitate, la ore de maximă audienţă, dar asta nu ne mai preocupă pentru că a intrat în obişnuinţă. Ce vi se pare mai grav, angajamentul nerespectat al partidelor că vor majora salariile profesorilor – promisiune (şi) pe baza căreia au câştigat alegerile, sau intenţia unor săraci cu duhul de a-şi vinde copilul nenăscut?

2. Pentru că reprezintă o agresiune, încălcarea unor drepturi? Aici lucrurile sunt şi mai clare, pentru că înfierea pe bani nu încalcă drepturile nimănui. În particular, nu încalcă vreun drept al copilului care, la o vârsă atât de fragedă şi lipsit de puterea de consimţământ nu poate decide cine e mai bine să îl crească.

Dar ce putem spune despre interesul copilului? Poate că părinţii vânzători acţionează în dauna interesului superior al copilului, dar acesta nu poate riposta şi atunci este cazul să apară Big Brother şi să se ocupe el de caz. (A se nota: trimiterea la închisoare a părinţilor este o măsură adecvată situaţiei, nu-i aşa, doar vrem binele copilului? Mă îndoiesc însă că această măsură pune copilul într-o situaţie mai bună decât cea care ar fi rezultat în absenţa intervenţiei statului)

Din păcate pentru falşii moralişi, interesul copilului este bine slujit prin vânzare. Să mă explic:

a. credeţi că acei părinţi care sunt gata să îşi vândă copilul pentru o casă (mai rar) sau pentru o sticlă de băutură (mai des) sunt mai mult decât părinţi biologici. Îşi merită cumva numele de Mamă sau pe cel de Tată? Are oare copilul de câştigat spiritual, moral, dacă îşi va desfăşura existenţa în cadrul unei asemenea „familii”?

b. poate că din motive obiective părinţii decid să renunţe la copil. Mulţi copii nu sunt doriţi pentru că vin pe lume într-un moment nepotrivit, d.p.d.v. al părinţilor lor. Poate că părinţii nu au suficiente resurse pentru a-şi creşte copilul aşa cum vor (sunt prea tineri, nu au casă, servici etc.) De fapt, multe femei recurg la avort exact din acest motiv. Avortul implică tocmai renunţarea la copilul nedorit. Dar vreau să îl văd pe moralistul care va susţine că avortul este OK, dar actul prin care se renunţă la copil după naştere nu.

c. Cu voia dvs. Aşadar, părinţii care îşi lasă copilul pe treptele bisericii (sau pe treptele unei case, precum în … Benjamin Button) nu trebuie condamnaţi din principiu.

d. Şi atunci, care este problema, ce deranjează până la scandalizarea sensibilizarea moraliştilor? Faptul că tânăra fiinţă nu este donată, ci vândută. Adică faptul că se face pe bani! Dacă n-o făceau pe bani era în regulă, dar pe bani, Jesus, este scandalos! Consecvenţi fiind, vom socoti curvă nu femeia care îşi înşeală (pe ascuns) bărbatul, ci pe cea care o face transparent, prin mica publicitate, pe bani!

e. În ignoranţa lor, pateticii moralişti trec cu vederea faptul că apariţia unui preţ slujeşte interesului copilului. De ce?

În primul rând, deoarece, ca la orice licitaţie, va înfia copilul cel care dă cel mai mult. Adică părinţii care astfel îşi demonstrează dorinţa şi putinţa de a creşte un copil. Şi cu cât mai bogat e părintele, cu atât mai bine pentru copil, ceteris paribus.

În al doilea rând, deoarece sunt oameni pe lumea asta care nu pot avea copii. Cum să procedăm cu ei, să-i punem să stea la coadă în aşteptarea unui copil de înfiat sau să le dăm dreptul să îşi caute unul pe internet?

În al treilea rând, “dacă tranzacţiile de acest gen ar fi legale, atunci probabil că mulţi părinţi şi-ar vinde odraslele” – se sperie mulţi. Ei bine, dar aşa măcar am descoperi şi noi care părinte îşi merită numele cu adevărat! Căci faptul că X nu şi-ar dona în veci copilul nu ne spune mare lucru despre moralitatea sa, însă faptul că nu şi-ar înstrăina copilul nici pentru 1 milion, atunci da, acesta ne spune ceva. Adevăratul caracter iese în evidenţă în momentele mai provocatoare ale vieţii.

0 Shares
Share
Tweet
Share