20 October 2020
Home / Economişti / Piketty admite că alegerile sunt un fel de război civil

Piketty admite că alegerile sunt un fel de război civil

Radu Nechita îmi amintea aseară:

“Campaniile electorale sunt o formă (un pic) mai civilizată și (un pic) mai puțin violentă a războaielor civile. Din acest punct de vedere, democrația reprezentativă actuală este un progres față de trecut, dar capacitatea sa de a distribui privilegii și redistribui resurse produse de alții depășește cu mult exemplele caricaturale din Evul Mediu.”

Într-un articol recent, publicat într-un ziar pe care îl citea pe timpuri Silviu Brucan, intelectualul de importanță planetară Thomas Piketty spune în esență același lucru, chiar dacă mai puțin explicit. Ceea ce este normal, populiștilor sunt cei cărora le surâde cel mai mult bătălia electorală. Ce vor populiștii? Să împartă banii. Cum care bani? Banii noștri, că doar nu ai lor. În aceste condiții doar mie mi se pare ironică graba cu care unii cetățeni se încolonează să meargă la vot?

La arme

Spre deosebire de politicieni, care știu că una este să convingi populația să voteze și cu totul altceva să guvernezi, ideologul de serviciu al socialiștilor contemporani din Occident le zice pe șleau (așezați-vă pe scaun):

“Impozitarea nu este o chestiune tehnică. Ea este în primul rând o problemă politică și filozofică, poate cea mai importantă dintre toate problemele politice. Fără taxe, societatea nu are un destin comun, iar acțiunea colectivă este imposibilă.”

I-auzi! Deci acțiunea colectivă nu este posibilă fără taxe! OK, o să-mi amintesc asta la următoare excursie pe munte cu gașca. Până atunci vă recomand să revedeți un film drăguț, Ultimul samurai, cu Tom Cruise, s-ar putea să vă vină idei despre cum și împotriva cui să folosiți acțiunea colectivă – fără taxe, se înțelege.

“Scopul principal al impozitării capitalului nu este să finanțăm statul social, ci să reglementăm capitalismul…

Nimeni nu are dreptul să stabilească ce impozite să plătească. Nu este corect ca indivizii care s-au îmbogățit din liber schimb și integrare economică să culeagă toate profiturile pe seama vecinilor. acesta este un furt.”

Adică Piketty vrea impozite ca să moară capra vecinului, am scris despre asta.

“Cercetările mele au implicații importante în ceea ce privește chestiunea impozitării progresive. Ele arată că stabilirea unei rate de impozitare confiscatorii în cazul veniturilor mari este nu doar posibilă, ci singura cale de a opri creșterea salariilor foarte mari. Potrivit estimărilor mele, rata marginală optimă de impozitare în țările dezvoltate este de peste 80%…

Când guvernul impozitează un anumit venit sau o moștenire cu 70% sau 80%, scopul principal nu este să colecteze bani la buget (deoarece din aceste surse nu se pot extrage prea mulți bani). Obiectivul este să punem capăt acestor venituri și acestor mari proprietăți, pe care legislativul – dintr-un motiv sau altul – le socotește inacceptabile din punct de vedere social și ineficiente din punct de vedere economic.”

V-ați convins că Piketty propovăduiește războiul civil? Pe el nu îl interesează impozitul ca sursă de venituri la buget, ci impozitul ca armă de luptă împotriva chiaburilor, scuzați expresia. Dacă am fi cu 100 de ani în urmă, lui Piketty i s-ar oferi un fotoliu în sovietul suprem, iar graficele din lucrările sale ar pigmenta gazetele clasei muncitoare.

Poanta este însă că tocmai despre asta este vorba în alegerile democratice contemporane – mă refer la democrația neîngrădită. Atât timp cât legiuitorul poate decide orice în legătură cu viața individului, “dintr-un motiv sau altul”, politicienii se bat doar pentru a cuceri puterea… asupra cetățenilor.

Ideile și îndemnurile lui Piketty, lupta de clasă la care face indirect referire, sunt tipic socialiste și pot fi citite și în Manifestul Fascist. Competițiile electorale, cel puțin atât timp cât partidele care se ciocnesc nu militează pentru libertatea economică a cetățenilor ci pentru subjugarea lor, sunt momente de maximă tristețe, nu de veselie.

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share