27 October 2020
Home / Economişti / Piața politică este plină de rable

Piața politică este plină de rable

Ionuț Bălan se întreabă de ce nu se întâlnește cererea cu oferta la vot. El pleacă de la constatare statistică:

La ultimele alegeri au fost înscrise pe liste 18,2 milioane de persoane, însă la urne s-au prezentat sub o treime: 5,9 milioane. Iar cei care au câştigat scrutinul s-au bucurat de sufragiile a 2,1 milioane – puţin peste o zecime din numărul alegătorilor. Se poate vorbi de legitimitate? Ce fel de democraţie e asta? Una nefuncţională.

Concluzia e clară: competitorii politici nu se regăsesc în preferințele majorității electoratului. Gândindu-mă cum funcționează „piața politică” din România mi-am amintit de George Akerloff, nobelizatul pe economie sau, dacă vă interesează, soțul mai celebrei Janet Yellen, guvernatoarea Fed. Să ne referim mai precis la cel mai cunoscut articol al său, “The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism”, în care explică problema informației simetrice și, în particular, a selecției adverse.

Selecţia adversă se produce atunci când informaţia disponibilă unei părţi a unei tranzacţii nu este cunoscută de către cealaltă parte. Piaţa automobilelor de ocazie este un exemplu care merită studiat – și asta face Akerloff. Automobilele second-hand pot fi bune sau proaste, dar nici un cumpărător nu poate fi sigur de ceea ce cumpără până când nu trece ceva timp şi vede cum s-a comportat maşina. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfăşurării tranzacţiilor pe piaţă. Să presupunem că maşinile de ocazie sunt împărţite, din punct de vedere calitativ, în mod egal: jumătate sunt bune iar jumătate sunt rable. Vânzătorii cunosc ce fel de maşină oferă; potenţialii cumpărători nu. Vânzătorii apreciază valoarea unei rable la 5000 de dolari şi a unei maşini bune la 8000 de dolari. Cumpărătorii cred că o rablă merită 5500 de dolari iar o maşină bună 8500 de dolari. Intuitiv, deoarece cumpărătorii sunt gata să ofere peste preţul minim cerut de vânzători, s-ar părea că toate automobilele vor fi vândute. Lucrurile nu stau chiar aşa, din pricina informației asimetrice – vânzătorii au informații mai valoroase decât cumpărătorii. Cumpărătorii nu ştiu să distingă între o maşină bună şi o rablă. Vânzătorii ştiu, dar nu divulgă această informaţie, pentru că nimeni nu are interesul să afirme că maşina pe care o vinde este o rablă. Prin urmare, şansele ca cineva care doreşte să achiziţioneze o maşină bună să o şi cumpere sunt doar de 50%. Cunoscând acest lucru, cei care caută maşini bune nu vor oferi decât jumătate din banii ceruţi de vânzători, respectiv 6500 de dolari. Dar, la acest preţ, doar proprietarii de rable vor fi bucuroşi să vândă, restul nu. Desigur, nimic nu-i împiedică pe cumpărători să-şi dea seama de cele discutate aici. Astfel, ei vor realiza că maşinile de vânzare sunt toate rable şi vor scădea preţul oferit. Nimeni nu se păcăleşte. Problema este, însă, că doar maşinile proaste sfârşesc prin a fi vândute. Altfel spus, nu va exista o piață pentru mașini bune.

Lemon

25cb6dc9b08b253

Și acum, înapoi la politică. Părerea mea este că piața politică din România este plină de rable. De ce? Ca și în cazul descris de Akerloff, deoarece ofertele bune nu au loc pe piață. Deoarece nu putem distinge între ofertele bune și ofertele proaste. Peste jumătate din români stau acasă și nu merg la vot, deoarece nu vor să cumpere ofertele politice existente, pe care le consideră proaste. Dar de ce avem de-a face doar cu oferte politice „ieftine”, slab calitative care, evident, atrag la vot în primul rând pe cei slab informați și ușor de manipulat? Fiindcă ofertele bune costă și sunt greu de identificat. De fapt, costul unei oferte bune este prohibitiv. Gândiți-vă la barajul legislativ și mediatic care fac practic imposibilă coagularea unei alternative politice reale, „anti-sistem”. Poate că cine are o viziune corectă despre cum ar trebui guvernată țara, dar nu are cum să o transmită electoratului. Ar avea nevoie, mai întâi de toate, de foarte mulți bani pentru a sparge bariera zecilor sau sutelor de mii de semnături necesare intrării pe „piața politică”. Apoi ar trebui ca oferta să fie comunicată prin intermediul mijloacelor media, mai toate aflate însă în posesia cartelului politic deja existent. Și țineți cont că politicienii vânzători de rable sunt stimulați să denigreze orice concurență calitativ superioară, ceea ce impune costuri de imagine, personale și morale, oricărui potențial concurent; oamenilor buni li se face rușine să intre în troaca politicii.

De asta ideile bune rămân în cărți, iar în viața politică avem selecție adversă. Problema nu este strict informațională, ca în cazul studiat de Akerloff, dar deznodământul este mult mai rău. Pentru că pe piața auto antreprenorii găsesc în timp mijloace de a depăși asimetria informațională: apar reviste care dezvăluie fiabilitatea diverselor modele de mașini, vânzătorii de mașini bune încep să ofere garanție produsului ș.a.m.d. Dar în politică ce poți să faci? Problema e mai profundă decât simpla asimetrie informațională – și ea considerabilă, oricum.

Soluția ar putea sta în demolarea piedicilor instituționale care blochează intrarea în politică. Descentralizarea, autonomia locală ar putea fi o măsură care să incite concurența politică. De asemenea, oferirea unei garanții electoratului, care să susțină oferta politică valoroasă. Dar ce garanție să oferi? La automobile e simplu, dai mașina înapoi și recuperezi prețul, dar în politică ce faci, te dai jos de la putere și retrocedezi taxele colectate?! Nu, aici ar trebui o altfel de garanție. Așteptările electoratului ar trebui ancorate de altceva. De pildă de performanța unui politician extern. Dacă Angela Merkel sau Prințul Charles ar candida în România, lumea ar știi la ce să se raporteze. Și, probabil, măcar pe termen scurt, dacă am fi guvernați ca o colonie de secol XIX, lucrurile ar sta nițel mai bine. Pentru că, vedeți dvs, în prezent nici măcar ca o astfel de colonie nu suntem guvernați. Am spus-o, România nu este guvernată, este controlată. E teren de vânătoare.

0 Shares
Share
Tweet
Share