18 November 2019
Home / Finanțe-Bănci / Pariați pe boom! Avertisment pentru o politică monetară sadică

Pariați pe boom! Avertisment pentru o politică monetară sadică

„Şi acum se vorbeşte de acelaşi lucru cu aceste dobânzii scăzute, bătând spre zero. Ecuaţia este simplă. Dacă omul care pune bani deoparte vrea să fie avantajat cel puţin cu o dobândă mică, dar real pozitivă, acum vede că este penalizat (…) cu dobândă real negativă. Şi unde se poate duce cu economisirea? O plasează în ceva care îi dă sentimentul că îi creşte valoarea. Dar sentimentul acesta se schimbă. Creşte până la un punct şi apoi începe să scadă. Care este punctul în orice speculaţie? Povestea aceea veche cu hainele împăratului…până când unul strigă ‘împăratul este gol”. (sursa)

Dacă guvernatorul BNR și-a exprimat temerea că am putea intra într-un nou ciclu boom-bust, atunci eu vă zic să lăsați în pace statisticile, să nu mai pierdeți timpul reflectând, ci să pariați direct pe boom.

Realitatea este cam așa. În lumea dezvoltată, “civilizată” așa cum o știți, s-a dezlegat cățeaua inflației și acum umblă slobodă pe tot globul. Drept urmare avem inflație bursieră, inflația prețurilor activelor și, încet-încet, inflație la pătrunjel și cartofi. De ce? Guvernele și băncile centrale au tipărit bani într-un ritm nemaiîntâlnit, pentru a ține cotațiile bursiere sus și pentru a păstra valoarea activelor care intră în componența bilanțurilor băncilor și altor instituții financiare. Cu alte cuvinte, i-au salvat pe cei mai bine plătiți „profesioniști” din lume de la ceea ce trebuia să fie un binemeritat faliment. Drept urmare, ratele dobânzii s-au dus la zero, ceea ce a declanșat un fenomenal carry trade, mai pe românește speculă: investitorii își deplasează capitalul (ăsta, tipărit) din activele care nu mai aduc randament, către cele din care pot scoate bani (care se scumpesc). Lumea începe să se uite după investiții din ce în ce mai riscante, deoarece doar prin asumarea unui risc din ce în ce mai mare pot spera să scoată vreun ban.

Fed assets and SP

Dovadă, cumpără în neștire toate titlurile de stat emise de economiile emergente, după care se duc în obligațiuni ale unor emitenți mai riscanți, după care se duc în acțiuni, în acțiuni prin țările de mâna a doua și, evident, în tot felul de speculații imobiliare sau industriale, în proiecte de infrastructură care la o rată normală a dobânzii ar fi nerentabile.

Brazil

 

Asia

Nouă ni se spune cum credibilitatea țărilor de rangul doi se îmbunătățește, ca și cum această îmbunătățire ar ține de calitatea guvernării în respectivele țări, de faptul că guvernele lor și-au dat silința să le transforme în economii competitive, primitoare față de capitalul străin. De fapt, transformarea peste noapte a unor economii riscante în tigrii sau dragoni nu ține de vreun miracol, de vreo faptă bună; ea este rezultatul fricii, al panicii care cuprinde sistemul financiar. Pentru că euforia derivă de fapt dintr-o mare frică: aceea că îți pierzi banii dacă nu faci ceva cu ei; temera că economisirea și investirea prudentă este penalizată și că, în consecință, trebuie să riști. Cum zicea fostul CEO al Citigroup: “Câtă vreme cântă muzica, trebuie să te ridici și să dansezi.”

Efectele politicii inflaționiste iresponsabile duse de guverne le vedem aproape peste tot. Și începem încet-încet să le simțim și în România. Așa cum zicea vice-guvernatorul Bogdan Olteanu, băncile vor începe și la noi să alerge din nou după clienți, fiindcă nu au de ales, celelalte plasamente aduc randamente reale spre zero:

„Resursele potenţiale de profit ale băncilor s-au îngustat, cel puţin zona de trezorerie e mult mai puţin uşor de folosit decât a fost în perioadele anterioare, randamentele tu­turor titlurilor imaginabile au scăzut sem­nificativ în aceşti ani şi atunci evident e po­sibil ca băncile să se întoarcă către acti­vi­tatea tradiţională de banking, care e aceea de acordare de credite pe baza de­po­zitelor atrase şi să în­cerce să obţină pro­fitul de acolo.”

De fapt, fenomenul reluării creditării nu ține doar de domnul Spurny sau de concurenții domniei sale. Problema este că vine peste noi avalanșa de inflație din străinătate, fondurile băncilor-mamă, banii investitorilor disperați că nu au unde să-i plaseze. Aceste intrări de capital vor afecta sistemul bancar și vor stimula băncile de la noi să înceapă și ele expansiunea creditului. Adică să înceapă un nou boom.

Aici cred că se pot ridica două întrebări:

(1)   Este obligatoriu să stea așa lucrurile, adică e obligatoriu ca băncile să risipească iar banii în investiții eronate? Nu pot ele să aloce creditul în mod eficient?

(2)   Dacă așa stau lucrurile, atunci care e rostul BNR, nu ne poate apăra?

Referitor la prima întrebare, răspunsul este: obligatoriu expansiunea creditului duce la investiții eronate. Atunci când dobânda scade profitabilitatea diverselor investiții este afectată diferit, în funcție de durata acestora în timp. Valoarea diverselor active este afectată diferit, în funcție de durabilitatea sau maturitatea acestora; cu cât un activ are o durată de viață mai mare, cu atât valoarea sa va crește mai mult în urma scăderii ratei dobânzii cu x%. V-ați întrebat vreodată de ce oamenii se reped să cumpere pământ sau se apucă de construit atunci când creditul este ieftin? Credeți că fac așa deoarece sunt lipsiți de imaginație?! Nu, speculația cu pământ nu este întâmplătoare, este natural să speculezi cu pământ mai mult decât cu altceva, deoarece durata de viață a unui teren este… infinită.

Sigur, dincolo de acest considerent și alte aspecte dictează alocarea capitalului în timpul boom-ului. De pildă, dacă statul dă o lege prin care interzice tranzacțiile cu terenuri, atunci adio. Dar astea sunt detalii, context, important este principiul. Iar principiul spune că resursele vor fi automat alocate greșit atunci când creezi credit din nimic.

În afară de principiul descris mai sus, expansiunea creditului are și alte efecte negative, cum ar fi sărăcirea majorității populației, deoarece banii injectați în economie își pierd treptat valoarea – nu brusc – pe măsură ce afectează un număr din ce în ce mai mare de tranzacții.

Referitor la a doua întrebare, răspunsul este: da, BNR poate face ceva pentru a opri inflația importată, dar nu vrea!

Influxul de fonduri speculative intră în economie prin piața valutară. Acolo investitorii cer lei și oferă în schimb dolari sau euro. În mod normal această cerere sporită ar trebui să se reflecte în aprecierea leului. Da, acesta este mijlocul prin care se poate contracara întrucâtva (nu de tot) inflația importată! Să lăsăm leul să se aprecieze! Dar nu atât cât dictează banca centrală, ci atât cantitatea cerută depășește cantitatea existentă de lei.

În anii 2004-2008 BNR nu a permis aprecierea leului și mă îndoiesc profund că va proceda diferit în perioada următoare. E adevărat, leul s-a apreciat cu 30%, dar aici nu vorbim de mizilicuri, ci de faptul că leul trebuia să ajungă la un raport de 2:1 cu euro. Leul trebuia lăsat să se aprecieze nestingherit. BNR nu a vrut. BNR a vrut să ducă o politică inflaționistă, exact precum colegele ei din Occident. Cursul valutar a fost ținut în frâu, iar drept efect masa monetară s-a triplat și prețurile au crescut.

Curs

Am spus că BNR este vinovată pentru crearea ciclului economic boom-bust din România încă din primăvara lui 2009. La vremea respectivă această opinie era singulară în spațiul public. Tot atunci vă spuneam că BNR a dus o politică de currency board, nu de bancă central independentă care lasă cursul liber – așa cum scrie la ea pe website.

BNR Estonia

Ei bine, ce pregătește acum BNR? Să reducă rata rezervelor la valută și să continue să scadă rata dobânzii! Adică să injecteze bani în economie. Deocamdată leul este lăsat să se aprecieze, dar BNR nu pare dispusă să permită prea mult timp acest lucru.

OK. Nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine, cu atât mai puțin peste un an sau peste cinci. Dar vedem aceleași mecanisme care au produs criza trecută la lucru din nou. Nu știm cât va continua deplasarea capitalului înspre România, nici nu știm când va începe BNR să cumpere masiv valută și să emită lei. Semnalele sunt însă clare, aceasta este tendința. De data aceasta însă, nimeni nu va mai putea spune că nu a fost avertizat. Nimeni nu va putea protesta că a fost transformat peste noapte din deponent în investitor. De data aceasta, nimeni nu va putea acuza BNR că a înșelat așteptările, cu prognoze aiurite.

Deci e bine. Ducem o politică iresponsabilă în cel mai transparent mod. Nu v-ați dorit transparență?!

[layout show=”1″]
1 Shares
Share
Tweet
Share