21 October 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Despre vânzarea şi cumpărarea de copii, din nou

Încercând să aprofundez subiectul abordat într-un articol precedent, am descoperit că există o literatură importantă despre dereglementarea adopţiilor şi piaţa copiilor. Practic, s-a scris atât de mult încât a trebuit să-mi iau adio de la ideea că aş mai putea adăuga ceva original pe această temă. Mai jos ofer câteva linkuri importante (lucrări apărute în publicaţii recunoscute de comunitatea ştiinţifică) pentru cei doritori să se documenteze. Pentru cei care au luat în derâdere articolul meu anterior, postat mai jos, e o temă suplimentară de reflecţie. Promit să revin curând cu un material mai amplu sau poate chiar cu o nouă pagină pe acest blog, dedicată exclusiv liberalizării tranzacţiilor cu copii. Elisabeth M. Landes and Richard A. Posner, The Economics of the Baby Shortage, Journal of Legal Studies 7(2), 1978 Asta e o lucrare fundamentală, scrisă de unul dintre cei mai mari magistraţi ai SUA. Lawrence Alexander, Lyla O’Driscoll, Stork Markets: …

Citeşte în continuare

Domnul Gheţea vrea să ascundă gunoiul sub preş

De la o vreme bancherii militează pentru limitarea dreptului creditorului de a cere falimentul unui datornic. Nu se poate domne’, aşa una-două să ceri insolvenţa cuiva care îţi datorează ceva doar pentru simplul fapt că tu vrei să îţi recuperezi banii. Chiar aşa, oricine are de încasat 1 leu poate cere recuperarea datoriei pe cale judiciară? Pe ce lume trăim? Ia să terminăm cu răutăcismele astea şi să modificăm legislaţia pentru ca numai creditorii serioşi nene, ăia cu sume mari de recuperat, ca noi bancherii, să poată avea acest drept! Domnul Gheţea vrea să înlocuiască dreptul cu legea bunului plac pe motiv că dacă oricine îşi poate exercita dreptul de a cere insolvenţa debitorilor, atunci băncile sunt în găleată, pentru că trebuie să treacă propriile credite acordate respectivilor debitori de la categoria “ţuţ” la categoria “naşpa” şi să constituie provizioane adecvate. Ceea ce le rupe din profit. Oare chiar nu …

Citeşte în continuare

Gripa porcină – provocare pentru politica monetară?

Dincolo de faptul că gripa porcină a ajuns o tragedie umană şi, ca atare ea nu poate reprezenta decât motiv de supărare, ea a picat exact la ţanc. De când astfel de molime au ajuns motiv de preocupare pentru politicienii monedei, nu a fost ratat niciun motiv pentru a face un pic de inflaţie spre binele umanităţii. În anii 1997-1998, Greenspan a decis să relaxeze politica monetară preocupat (şi) de gripa aviară. Acum mă gândesc că urmaşii săi ar face la fel. Dacă ar putea. Cu ratele dobânzii aproape de “ground zero” nu prea mai este loc de salvat economia. Desigur, la urma-urmei statul poate face câtă inflaţia vrea, tipărind pur şi simplu monedă dar… asta sună cam ţărăneşte pentru epoca de glorie a finanţelor contemporane.

Citeşte în continuare

BNR – ţintirea inflaţiei sau consiliu valutar?

BNR-iştii s-au lăudat de ani buni că o fac ştiinţific. Ţintirea inflaţiei era – şi încă mai este – cuvântul cheie. Să lăsăm deoparte faptul că nu au nimerit inflaţia prognozată în niciun an. O putem pune pe seama faptului că sunt începători. Adevărul este că BNR-ului nu i-a păsat niciodată atât de mult de inflaţie pe cât a declarat. Dovada este în graficele de mai jos. Primul dintre ele arată evoluţia şi compoziţia bilanţului băncii centrale a Estoniei – de fapt un consiliu valutar. Se ştie că acest gen de instituţie traduce în masă monetară internă toate intrările de capital, altfel spus abandonează politica monetară independentă. Graficul următor arată evoluţia şi structura bilanţului BNR care, chipurile, a prestat o politică monetară independentă… ţintind inflaţia. Asemănarea izbitoare dintre cele două scuteşte orice comentariu. Am lăsat la urmă evoluţia masei monetare şi a preţurilor. Pe baza faptului că emisiunea monetară nu …

Citeşte în continuare

Pledoarie imposibilă: de ce să nu se vândă copii?

Unii oameni vând copii. Old news, chiar dacă presa ne anunţă fiecare nou caz pe un ton la fel de stupefiat ca la început. Dar de ce ar trebui să fie vânzarea – înfierea pe bani – de copii ilegală? 1. Pentru că este imorală? Aiurea, ne scăldăm zilnic într-un ocean de imoralitate, la ore de maximă audienţă, dar asta nu ne mai preocupă pentru că a intrat în obişnuinţă. Ce vi se pare mai grav, angajamentul nerespectat al partidelor că vor majora salariile profesorilor – promisiune (şi) pe baza căreia au câştigat alegerile, sau intenţia unor săraci cu duhul de a-şi vinde copilul nenăscut? 2. Pentru că reprezintă o agresiune, încălcarea unor drepturi? Aici lucrurile sunt şi mai clare, pentru că înfierea pe bani nu încalcă drepturile nimănui. În particular, nu încalcă vreun drept al copilului care, la o vârsă atât de fragedă şi lipsit de puterea de consimţământ …

Citeşte în continuare