21 May 2018
Știri pe scurt

Postări recente

Bugetarilor li se pregăteşte raţia de salariu

Legea salarizării unice a este soluţia cu care guvernul încearcă să împace diferitele categorii profesionale unite sub pălăria bugetului public. Este considerată soluţia supremă care va pune capăt pretenţiilor nesfârşite ale profesorilor, medicilor, poliţiştilor etc. Dar cum de am ajuns aici? Totul începe de la convingerea majorităţii că iniţiativa privată nu poate furniza satisfăcător anumite bunuri – aşa-zisele bunuri publice. Aceasta este o idee foarte dubioasă – în ciuda faptului că unii economişti, precum J. Stiglitz, au devenit „notorious” (altiminteri nu pot să le spun) până la Nobel filozofând pe marginea ei. Dar să trecem peste. Să zicem că educaţia sau securitatea nu o putem cumpăra pe piaţă, precum pâinea sau maşina. Să acceptăm arguendo că aceste bunuri pot fi oferite doar în mod colectiv, de către autoritatea publică. Aşa stând lucrurile, situaţia nu este tocmai roz. Pentru că există felurite bunuri publice, drept pentru care există o varietate de …

Citeşte în continuare

Un economist “genial” vrea abolirea monedei

Numele lui e Willem Buiter, ditamai profesorul de economie la London School of Economics – altădată şcoală bună, dar de la o vreme plină de “genii” ale căror inepţii le întorci cu lopata. Într-un articol din Financial Times, profesorul trăznit ne demonstrează cum poate statul să scadă şi mai mult rata dobânzii; adică, să o scadă sub zero. Căci, se pare, asta ar fi soluţia ieşirii din criză. Cea mai simplă cale ar fi abolirea monedei, adică a semnelor fizice (bancnotele) pe care le folosim astăzi când facem cumpărăturile, şi circulaţia exclusivă a banilor electronici. Practic, moneda ar deveni doar o unitate de cont. Averea noastră lichidă ar consta în simple cifre asociate unui cont. Ar fi foarte simplu pentru stat să impoziteze suma din cont proporţional cu durata deţinerii ei, aplicând astfel o dobândă negativă. Cu cât păstrezi mai mult timp “suma” respectivă în cont, cu atât ea scade! …

Citeşte în continuare

Mai uşor cu entuziasmul relansării economice

Bine că mai există şi economişti ceva mai realişti. Nouriel Roubini şi Kenneth Rogoff şi-au expus părerea despre şansele reluării creşterii economice anul acesta – aşa cum vizionarii conducători politici ne asigură. Nu doar că este mai realist să credem că recesiunea se va prelungi dar, şi mai important, atunci când vom ieşi din criză o vom face pe burtă. Motivul? Socializarea pierderilor gripează mecanismul pieţei de alocare a resurselor. Faptul că erorile şi pierderile nu sunt suportate de cei care le-au făcut, ci sunt distribuite pe umerii tuturor, prin inflaţie şi impozitare (cei doi economişti vorbesc de impactul deficitelor bugetare), nu stimulează economia, ci îi pune piedică. Practic, socializarea pierderilor echivalează cu exproprierea celor productivi, cei care împing economia înainte. Doar dacă efortul lor este încununat de succes putem vorbi de ieşirea din criză. Dar fără să putem spune că planurile de salvare au vreun merit în acest sens, …

Citeşte în continuare

Justiţie nelimitată

Între închisoare preventivă pentru 29 de zile şi condamnarea definitivă la 3 ani cu suspendare În materie de justiţie, în România totul este posibil. Cetăţeni despre care se presupune că au adus diverse ofense legii (suspecţi de furt, corupţie etc.) sunt urmăriţi cu îndârjire de procurori şi trimişi la închisoare preventivă de judecători. În direct şi la ore de maximă audienţă aflăm că reprezintă un pericol public şi trebuie izolaţi de societate. Simultan, cetăţeni care au comis fapte de o violenţă extremă (accidente rutiere mortale) sau au afectat grav sănătatea altora (trafic de droguri) sunt trataţi cu blândeţe paternală. Justiţia le-a bătut obrazul cu degetul condamnându-i definitiv, după care le-a spălat onoarea lăsându-i să circule liberi printer noi. Aceste decizii contradictorii (faţă de spiritul Legii), dacă nu complet aberante, ilustrează perfect ineficienţa cronică a întreprinderii de stat. Căci sistemul judiciar este exact acest lucru: un monopol de stat. De fapt, …

Citeşte în continuare

Descentralizare prin planificare centrală

Guvernul ne oferă un nou subiect de discuţie: legile descentralizării. În fond, care este rostul descentralizării? Furnizarea bunurilor publice (sănătate, educaţie, poliţie) suferă, printre altele, de o deficienţă majoră: administratorii instituţiilor publice nu sunt stimulaţi să ofere bunuri în calitatea şi cantitatea dorită de cetăţeni, deoarece nu sunt stimulaţi să lucreze în folosul cetăţeanului şi nu deţin informaţii adecvate despre nevoile cetăţenilor. Cu cât furnizarea de bunuri publice este organizată la un nivel de agregare mai înalt – nivelul naţional, de exemplu – cu atât problemele menţionate se acutizează. Descentralizarea are un scop nobil. Ea sporeşte eficienţa economică şi transparenţa procesului democratic, deoarece facilitează conexiunea dintre furnizorul de resurse – contribuabilul – şi prestatorul de servicii – instituţia publică. Pe de o parte, ea responsabilizează instituţiile publice în faţa comunităţilor locale, reducând „deficitul democratic”. Apropiind furnizorul de servicii publice de clientul final – contribuabilul – descentralizarea modifică sistemul de guvernanţă, …

Citeşte în continuare