19 August 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Nu e depresiune?!

Vineri am participat la o conferinţă în care key speakers au fost viceguvernatorul BNR Eugen Dijmărescu şi preşedintele CEC Radu Gheţea. Ideea de bază a fost că nu avem nicio criză, că şomajul a crescut complet întâmplător, că cele 20 miliarde de la FMI au fost luate total preventiv, în fine, că avem mai mult o panică nejustificată a publicului decât probleme economice reale. Pentru cine doreşte să arunce la gunoi astfel de alegaţii cu date concrete, le poate găsi în articolul scris de doi economişti cunoscuţi, B. Eichengreen şi K. O’Rourke, A Tale of Two Depressions, din care îmi permit să vă reţin atenţia doar cu două grafice. Primul arată comparativ căderea burselor din timpul Marii Depresiuni, respectiv de anul trecut. Se vede cum prăbuşirea pieţei financiare de acum este mai abruptă. Al doilea arată scăderea volumului comerţului mondial. Şi aici lucrurile sunt clare, în prezent e mai rău …

Citeşte în continuare

Criza financiară pe înţelesul tuturor

(acest text reprezintă traducerea cu uşoare modificări a unui material anonim distribuit prin poşta electronică) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea – beţivani neisprăviţi) băutură pe datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşişderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestui un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion – promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul. Superiorii consilierului bancar – băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare – refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea …

Citeşte în continuare

În America unii inşi au început să fabrice bani

Totul este la vedere, legal. Tipăreşti bancnote la un curs fix faţă de moneda oficială – dolarul. Iar IRS-ul încurajează treaba că, deh, nu se poate se te pui împotriva inflaţiei, când asta e mai mult ca niciodată politică de stat. Sunt curios de unde ştiu instituţiile emitente de bani-surogat când să se oprească din tipărit. Dar probabil că asta este o cu totul şi cu totul altă întrebare.

Citeşte în continuare

Coordonaţi-vă mai puţin, că se vede!

Fiecare paranghelie de genul Gang 20 (ce vreţi, mai nou banda s-a înmulţit) este planificată cu scopul de a întări coordonarea între principalele guverne. Pentru că, vezi Doamne, toate necazurile care cuprind economia mondială apar din cauza eşecului pieţei, eşec ce nu poate fi combătut aşa, cu una cu două, de fiecare ţară în parte, ci în mod concertat. Şi uite aşa învăţăm de la cei mai mari că lucrul în echipă face diferenţa! Dacă analizăm atent însă cum stă treaba, nici vorbă de lipsă de coordonare. Băieţii aştia de la putere au pus la cale ciclul boom-bust (a cărui ultimă fază o traversăm în prezent) în mod cât se poate de coordonat! După cum se vede din grafic, toate băncile centrale s-au concentrat pe scăderea dobânzilor şi pe credit ieftin în anii premergători crizei, ceea ce dovedeşte, e adevărat, că au spirit de echipă, nu glumă. Şi cum nu …

Citeşte în continuare

O corelaţie există, deci putem concluziona că…

Economiştii mainstream pun mare accent pe analiza empirică. Nu te ia nimeni în serios dacă teza pe care o afirmi nu este adânc ancorată în fapte măsurabile cantitativ. Nu poţi emite nicio ipoteză fără să culegi, analizezi şi, în final, să corelezi date statistice. Economia a devenit de fapt, conform înţelepciunii convenţionale, un aparat de măsurare şi prelucrare a datelor. Raţionamentele operate deductiv sunt puse la zid; se apreciază în schimb inducţiile efectuate pe baza regresiilor şi altor metode de analiză statistică. Doctoranzii ştiu bine despre ce vorbesc. Pentru ei am o veste bună, pe care să le-o bage sub nas profesorilor lor. Acelor genii care, în loc să le inspire pasiunea pentru logica economică îi transformă în discipolii tocilari ai unor metode cantitative pe care, sunt convins, ei înşişi nu le pricep prea bine. După cum se ştie, de decenii (ba chiar secole) se străduiesc unii să ne explice …

Citeşte în continuare