27 April 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Dreptul la imagine?

Scandalurile mondene, precum cel recent care a implicat-o pe Mihaela Rădulescu, sunt adesea prilej de invocare a “dreptului la imagine”. Încolţite de paparazzi, vedetele rezistă cât rezistă oferind replica mincinoasă şi stereotipă – “Nu-mi pasă ce scriu tabloidele despre mine, pot scrie orice pntru că îmi fac reclamă” – pînă cînd moralul lor cedează şi ajung să comită gesturi violente împotriva acestora sau să-i acţioneze în instanţă sub pretextul că le-a fost afectat “dreptul la imagine”. Nu doar vedetele de film sau de televiziune întâmpină sistematic probleme cu dreptul la imagine. Politicienii, de exemplu, ripostează şi ei la bârfele oferite de jurnalişti în paginile publicaţiilor de scandal sau pe platourile de televiziune, acuzându-şi defăimătorii că îi calomniază şi le distrug reputaţia. Dar ce este acest “drept la imagine”, la “propria reputaţie”, la “apărarea demnităţii”? Nimic altceva decât un construct retorico-juridic lipsit de substanţă, precum multe alte “drepturi” inventate de dragul …

Citeşte în continuare

Învatamantul superior: imbinare intre spaghetti bolognese si maţe romanesti

Nici nu apuca bine studentul sa se prinda care domeniu ii este mai apropiat(vocatia, va să zică) că, a si absolvit facultatea, fiind inghesuit cu repeziciune la poarta pietei muncii. Birocratii experti in educatie stiu precis cum sa isi modernizeze si imbunatateasca sistemul bolognian: cat mai multe diplome si cat mai putina carte; producerea de specialisti pe banda rulantă a vietii ( ca puii din documentarul Baraka); dezvoltarea de abilitati necesare doar in interiorul companiilor (in cel mai bun dintre cazuri); conturarea personalitatii studentului prin incurajarea acestuia sa-si petreaca timpul liber la televizor – ajuta foarte mult cursurile plictisitoare cu dictare cat mai multa (ca sa compenseze mediocritatea profesorului ); cu privire la articole: disparitia legii bunului simt si aparitia criteriului cantitatii (cu cat mai mult cu atat mai bine,injectii cu C-uri,B-uri,B plusuri);evaluarea activitatii si performantelor din universitati cu sublerul etatist ARACIS; indepartarea oricarui accident de educatie din afara curriculei(caci …

Citeşte în continuare

Socialismul merge în pierdere la bursă

Aha, acum am inţeles de ce sunt chinezii atât de supăraţi pe SUA, si au cerut pe canale diplomatice garanţii că obligaţiunile de trezorerie pe care SUA le emit într-o veselie vor fi onorate. Vezi articolul din Financial Times – conform căruia se pare că un fond de investiţii chinez a suferit pierderi masive cu criza asta. Excelentă ilustrare a stupidităţii statului de a administra ceva ca lumea. State Administration of Foreign Exchange a cumpărat masiv active exact în a doua jumătate a anului 2006, când bursa era la apogeu. Acum, valoarea activelor se pare ca este cu 50% mai mică şi chinezii au pierdut vreo 80 de miliarde. N-ar fi rau ca statul să privatizeze gestiunea rezervei valutare, nu? Asta asa ca masura second best!

Citeşte în continuare

Exproprierea prin inflaţie se intensifică

Care sunt cele mai sigure active financiare din lume? Certificatele americane de trezorerie. Ei bine, certificatele pe 5 ani se tranzacţionează cu un premiu de risc – credit default swap (CDS) de 100 de puncte, adică de 1 punct procentual. În prezent, randamentul acestor bonduri este de 1,92%. Dacă deducem din această valoare premiul de risc amintit, obţinem un randament de 0,92%. Dar acesta este randamentul nominal, pe următorii 5 ani. Din el trebuie să scădem rata anticipată a inflaţiei pentru a obţine randamentul real. Aici e aici! Crede cineva că rata inflaţiei în următorii 5 ani va fi atât de mică (eventual negativă) încât să garanteze un oarecare randament real şi să justifice achiziţia acestor obligaţiuni?! E puţin probabil, în ciuda lamentărilor privind pericolul deflaţiei, ca nivelul preţurilor să scadă. Probabil va creşte, şi încă agresiv, dacă gândim pe termen mediu. Aceasta înseamnă că cine cumpără acum certificate de …

Citeşte în continuare

Pariaţi pe leu nu s-a dovedit un îndemn inspirat

BNR prea ne-a crezut proşti. Tot timpul ne-a bătut la cap cu riscul valutar asociat creditării în valută, ne-a tratat ca pe nişte copii care nu ştiu la ce se bagă atunci când contractează un împrumut în valută. Conform ultimelor informaţii, restanţele la creditele în lei se ridică la suma de 2,07 miliarde lei, în vreme ce restanţele la creditele în valută se cifrează la 1,45 miliarde lei. Carevasăzică, în ciuda deprecierii leului, debitorii în valută se dovedesc în continuare a fi mai buni platnici decât debitorii în lei. Acest fapt ilustrează proasta inspiraţie a BNR care de ani de zile ne sfătuieşte că, dacă avem de gând să ne împrumutăm, să o facem în moneda în care ne obţinem veniturile – adică mai mult în lei, se înţelege. Numai că publicul este mai deştept decât crede BNR. Cei care s-au împrumutat în lei, departe de a constitui un model …

Citeşte în continuare