29 October 2020

Postări recente

Confesiunile unui economist toxic: Paul Krugman

Nu prea mai urmăresc ce spun economişti ca Paul Krugman. Noroc cu Filip, care azi dimineaţă mi-a atras atenţia faptului că Krugman tocmai a fost prins cu pantalonii în vine. Săpând un pic în arhive am găsit fapta în detaliu. În 2 august 2002, Krugman comenta în New York Times recesiunea prin care trecea SUA. Şi, ca orice keynesian consecvent, punea recesiunea în cârca pesimismului participanţilor la piaţă, care se încăpăţânează prosteşte să nu investească. Şi se apucă să instige la expansiunea creditului şi la orchestrarea unui nou bubble pentru ieşirea din recesiune – ceea ce s-a şi întâmplat cu vârf şi îndesat. Zice autorul, “Recesiunea din 2001 nu este una din acele recesiuni normale pe care le-am avut după război, cauzată de creşterea ratei dobânzii de către Fed, în încercarea de a controla inflaţia. Este o recesiune de genul celor dinainte de război, un fenomen cauzat de exuberanţa iraţională. …

Citeşte în continuare

Un şpriţ de vară literar

În weekend am avut timp să citesc „Confesiunile unui bacher toxic”, bestseller tradus luna aceasta la editura Publica. Contrar aşteptărilor mele, cartea nu este una de dezvăluiri, ci un roman structurat ca un jurnal, care se citeşte cât ai zice… active toxice. Desigur, pentru omul de rând este probabil mult mai palpitantă decât pentru un specialist, ceea ce îi justifică succesul. Una peste alta, lucrarea oferă o imagine destul de realistă asupra practicilor financiar-bancare contemporane, demolând prejudecăţi de genul: • Bancherii sunt crema cremelor economiştilor, posedând trăsături morale şi intelectuale superioare; • Sistemul bancar este unul concurenţial, în care participanţii se întrec în a oferi condiţii mai favorabile clienţilor; • Statul este preocupat (şi capabil) să supravegheze sistemul financiar, drept pentru care putem să dormim liniştiţi; • Statul este imparţial şi oferă soluţii economice juste, cu ambele mâini. Legat de ultimul punct găsim şi punctul cel mai savuros al cărţii: …

Citeşte în continuare

De ce Poliţia trebuie desfiinţată

Tocmai am văzut la ştiri cum IPJ Botoşani a fost ridiculizat de nişte teribilişti ai şoselei care au ignorat marcajele rutiere şi ordinea publică într-un show nocturn cu public. Partea amuzantă nu este că totul s-a petrecut fără ştirea poliţiei, din contră. Poliţia a aflat de spectacol, a venit, a refăcut marcajul rutier, „a efectuat cercetări” şi… a plecat. După care cursele de maşini s-au reluat „în linişte”. Ştirea îmi aduce în minte cele spuse de artizanul transformării liberale a Georgiei, Kakha Bendukidze, care – într-o conferinţă la Cato Institute – a explicat necesitatea reformei instituţionale radicale într-o astfel de ţară, reformă împinsă până la desfiinţarea poliţiei. Toată lumea se vaită „Ce ne facem dacă desfiinţăm poliţia? Ce se întâmplă pe urmă?”. E o întrebare stupidă. “Nu se întâmplă nimic. Este vorba de o instituţie disfuncţională. Nimic nu se întâmplă dacă dispare. Dacă stingi lumina într-o cameră unde nu este …

Citeşte în continuare

Economia predicţiilor pesimiste

În ultimul număr din „The Freeman”, Anthony de Jasay face o analiză extrem de interesantă a predicţiilor livrate de economişti. Fără să-l numească, autorul îl are are în vedere probabil pe Nouriel Roubini, economist devenit celebru practic peste noapte datorită validării de către istorie a predicţiilor sale fataliste privind economia americană. Analiza lui de Jasay este importantă pentru că aduce în discuţie stimulentele care îşi pun amprenta asupra celor care prezic viitorul economiei. Iar problema stimulentelor este esenţială. Din păcate, de cele mai multe ori economiştii nu aplică pe ei înşişi modul de gândire cu care operează în toate celelalte privinte: uită de problema stimulentelor. De exemplu, cât de relevantă este explicaţia unui economist angajat al băncii centrale care vede drept cauză a crizei erorile comise de… you name it, investitori, guvern, chinezi, arabi, oricine în afară de banca centrală? Este evident că acest economist este stimulat să lase la …

Citeşte în continuare

Arthur Laffer despre perspectivele inflaţiei

Arthur Laffer s-a alăturat corului economiştilor care avertizează asupra pericolului inflaţiei în viitor. După cum se vede din graficul de mai jos (grafic a cărui evoluţie o urmăresc de aproape 1 an şi, din păcate, arată din ce în ce mai rău), statul american a inundat piaţa cu bani, pentru a acoperi “găurile” faliţilor prea mari ca să pice. Puteti citi întregul articol din Wall Street Journal

Citeşte în continuare