29 October 2020

Postări recente

North Oaks – oraşul cu drumuri private

Am vizitat site-ul localităţii Noth Oaks din Minnesota şi tare aş vrea să văd cum arată în realitate. Este probabil singurul oraş din lume cu drumuri private (dacă mai ştiţi altul, ar fi bine să ştim cu toţii). Şi parcurile şi zonele de agreement sunt private – aparţin locuitorilor, prin intermediul “Asociaţiei proprietarilor din Noth Oaks”. De fapt, după cum se arată pe site, municipalitatea nu deţine nicio proprietate. Deci, adio cerşetori, adio problemelor cu iluminatul şi curăţenia drumurilor publice, adio distrugerii parcurilor.

Citeşte în continuare

Nici cartelizare, nici simpatia preţurilor

Întrebat despre acuzaţiile de blat (pardon, cartelizare) pe care bancherii l-ar face în dauna publicului, mărind dobânzile la unison, Adrian Vasilescu a răspuns că nu crede în această poveste; mai degrabă, asistăm la un caz de “simpatie a preţurilor”, adică la “un fenomen de piaţă”, prin care dacă un ofertant măreşte preţul, restul i se alătură cu bucurie. Deşi cineva ar putea crede că prin explicaţia dată domnul Vasilescu aduce o rază de lumină în bezna intelectuală în care orbecăie Consiliul Concurenţei (asta da contradicţie în termeni!), adevărul este trist. Teza directorului de comunicare de la BNR nu clarifică lucrurile, ba le înceţoşează şi mai tare. Din ea înţelegem că bancherii nu sunt ticăloşi, ci doar proşti. Căci ce fac ei, în definitiv? Se imită reciproc, mergând în turmă când într-o direcţie când în alta, parcă dinadins pentru a stârni criticile asistenţei. Şi culmea, ăsta e un fenomen de piaţă! …

Citeşte în continuare

Cine trăieşte mai mult pe datorie?

Când vine vorba de judecarea celor vinovaţi pentru căderea economică a României, primii puşi la zid sunt consumatorii care s-au extins mai mult decât le era plapuma. Când ni se explică rolul jucat de expansiunea creditului în crearea iluziei acumulării de avuţie, arătaţi cu degetul sunt oamenii de rând care s-au îngrămădit să îşi amaneteze viitorul, respectiv băncile care s-au repezit să dea credite cu buletinul. Comportamentul guvernului e în general trecut cu vederea. E drept, de la o vreme, de când cu politica iresponsabilă a guvernului Boc – care pare să fi scăpat complet hăţurile finanţelor ţării din mână – am început să vedem cum statul se aruncă într-o veselie pe toboganul datoriei, într-un moment în care ar trebui să procedeze invers, să economisească. Statistica evoluţiei creditului arată însă că cel care s-a bucurat cel mai tare de expansiunea creditării în ultimii 4 ani a fost guvernul, nu populaţia. …

Citeşte în continuare

Soluţiile lui Edward Prescott

Laureatul Nobel din 2004 a susţinut azi la Bucureşti o consistentă prelegere despre funcţionarea economiei şi rolul statului. Situat în tabăra celor care cred că intervenţionismul economic eşuează sistematic, soluţiile lui Prescott la problemele economice actuale s-ar reduce la trei: • Scăderea impozitării şi a cheltuielilor publice, pentru că acestea din urmă generează deficite care presupun creşterea fiscalităţii în viitor; • Eliminarea subvenţiilor, a ajutoarelor şi a practicilor contabile care falsifică profitul şi deturnează alocarea resurselor către investiţii mai puţin productive; • Reformarea sistemului financiar, prin eliminarea practicii rezervelor fracţionare şi desfiinţarea intermedierii financiare (atragerea de depozite de maturitate mai mică decât a creditelor acordate pe baza lor); aceste practici fac ca sistemul bancar să fie inerent instabil şi să tindă către declanşarea de panici, rezolvate pe spinarea contribuabilului. Este de lăudat că după Joseph Stiglitz am putut avea acces la ideile unui economist mai puţin amăgit de cântecul de …

Citeşte în continuare

Uite cum se desumflă balonul!

În urmă cu ceva timp am arătat cum expansiunea monetară este vinovată pentru boom-ul din ultimii patru ani. Am adăugat că orice statistician putea prezice criza dacă ar fi construit graficul de mai jos; şi orice economist ar fi înţeles că economia trece printr-un avânt nesustenabil dacă ar fi cunoscut nucleul de adevăr al legii de fier a teoriei monetare – aşa numita teorie cantitativă a banilor – care spune că emisiunea monetară nu are alt efect decât creşterea preţurilor. Am insistat că fenomenul prin care a trecut România nu este singular, ci o reproducere la altă scară a boom-urilor din Asia de Sud-Est din anii 1990 – deci putea fi cu atât mai uşor anticipat. Mai jos puteţi vedea graficul original. Pe baza datelor din trimestrul I 2009 am recreat graficul pentru a vedea evoluţia masei monetare şi a preţurilor; pentru a înţelege dacă dezechilibrul economic identificat persistă sau …

Citeşte în continuare