19 November 2018
Știri pe scurt

Postări recente

Asaltul BNR asupra IFN (III): de ce sunt ignorate învățămintele economiei?

Unul din cele mai bune studii despre impactul plafonării ratelor dobânzii este acest volum de 432 de pagini, realizat la solicitarea Comisiei Europene. Nu pare să fi fost citit de autorii propunerii de restricționare a activității IFN. Care este principalul scop declarat al acestei reglementări inițiate de BNR? Micșorarea gradului de îndatorare al populației și reducerea riscului sistemic. Ei bine, iată ce spune studiul Comisiei Europene: “Conform analizei noastre este improbabil ca [ipoteza H2] plafonarea ratei dobânzii să ducă la scăderea creditului de consum. Segmentul de piață relevant pentru creditul cu dobânzi ridicate constituie doar o mică parte din piața creditului de consum. Nu există o legătură directă între plafonarea ratei dobânzii și nivelul supra-îndatorării [ipoteza H5]. În ceea ce privește [ipoteza H7] ideea că restricționarea ratei dobânzii va permite debitorilor riscanți să ia credite mai ieftine, aceasta pare greu de crezut. Prin contrast, [ipoteza H8] mai degrabă restricțiile vor …

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare. Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări: “Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015. În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp …

Citeşte în continuare

Eșec epic: interzicerea cash-ului în India. Urmează split-TVA în România

În urmă cu un an India a luat decizia de a interzice cele mai mari bancnote, pe motiv că vrea să lupte contra corupției. Luând decizia peste noapte, autoritățile sperau astfel să dea o lovitură celor din economia subterană, care obțin venituri la negru și care, probabil, le păstrează în bancnote de valori mari. Celor cu bancnote de 500 și 1000 de rupii li s-a interzis să vină la bancă pentru a le preschimba. Măsura viza practic 80% din numerarul în circulație. Rezultatul? Un eșec de proporții epice. Oamenii au adus la bănci 99% din masa monetară vizată de această măsură, deci economia subterană nu a fost afectată cu nimic. În schimb, creșterea economică din India a încetinit și bunăstarea oamenilor a avut de suferit. Acest episod istoric ar trebui să servească drept lecție pentru politicienii români care intenționează să implementeze sistemul split-TVA. Măsura nu-i va afecta pe evazioniști, pentru …

Citeşte în continuare

Orice taxă e suportată de omul simplu, nu de corporații, de bănci sau de klingonieni

Multă lume are impresia că dacă statul pune o taxă pe gogoși, atunci cel care plătește taxa este vânzătorul de gogoși. Problema aici este confuzia între incidența nominală a impozitării și incidența economică. Ca să fac o paralelă, e ca și cu salariul nominal și salariul real. După Revoluție lumea sărea în sus de fericire de câte ori creșteau salariile. De ce? Fiindcă ea se raporta (fals) la o putere de cumpărare constantă a banilor. Adică lumea credea că dacă i se dublează salariul, atunci își va permite să cumpere de două ori mai multe produse. A trecut mult timp până când oamenii au învățat că “ce-i în mână e minciună” și că degeaba au ei în buzunar bancnote cu mai multe zerouri dacă prețurile cresc la fel de tare sau chiar mai repede. A fost nevoie de câțiva ani pentru ca oamenii să facă diferența dintre salariul nominal (cât …

Citeşte în continuare

Wall Street și Revoluția Bolșevică

Teoretic este lipsit de sens ca marile corporații să sprijine politicile liberale. Pentru ce ar pompa unii bani în educarea publicului și în apărarea principiului liberei concurențe câtă vreme, de acolo de sus, de la nivelul la care au ajuns, este mult mai ușor să practici antreprenoriatul politic (distructiv) decât cel economic? A, când ești mic, la început de drum, este bineînțeles importantă libertatea economică sau dreptul de a munci, de a inova, de a intra pe piață și de a concura cu cei mari; dar dacă ajungi mega-bogat brusc descoperi că „morala trece orin stomac” și că, parafrazând un deștept politic contemporan, randamentul monopolului este mai mare decât cel al întreprinderii capitaliste legitime. Nu-i de mirare, așadar, că într-o țară semi-bananieră ca România, cu o mare concentrare a puterii industriale și financiare, mediul de afaceri nu s-a grăbit să finanțeze think-tank-uri sau opinii liberale. Din proprie experiență vă spun, …

Citeşte în continuare