28 October 2020

Postări recente

Cum era lumea în 1930?

Am fost anunţat de existenţa unui blog interesant, care ne oferă ştirile aparute în Wall Street Journal fix în urmă cu 79 de ani, adică în anul de graţie 1930. Aşa putem afla cum se “consfătuia” preşedintele Hoover cu oamenii de afaceri, cum guvernul german impunea amestecul benzinei cu alcool obţinut din cartofi pentru a veni în ajutorul fermierilor sau cum analiştii politici americani credeau că ascensiunea partidelor extremiste în Germania este un semn de bun augur pentru viitor.

Citeşte în continuare

Este preşedintele primul dintre bugetari?

Conform legii de salarizare a bugetarilor, Preşedintele României va avea cel mai mare coeficient de salarizare, stabilit la echivalentul a 12 salarii minime. Nu s-a explicat de ce grila de salarizare trebuie să se încheie (în partea superioară) cu preşedintele; e drept, nici nu am observat pe cineva care să întrebe asta. Să recunoaştem că, în absenţa pieţei, nu prea dispunem de indicii care să ne arate salariul “just” al preşedintelui, al doctorului sau al magistratului. S-ar părea că rămânem strict pe tărâmul speculaţiilor şi al preferinţelor subiective. Totuşi, la o privire mai atentă descoperim diferenţe notabile între statutul medicului, de exemplu, şi cel al preşedintelui, diferenţe care ne luminează puţin calea prin labirintul haotic al veniturilor bugetarilor. Am în vedere faptul că, atât timp cât există o piaţă a serviciilor de sănătate, există şi salarii de piaţă pentru doctori. Acestea sunt cel mai bun ghid de care dispunem pentru …

Citeşte în continuare

Socialismul e excelent – câtă vreme eşti regizor, nu actor

Se pare că festivalul de film de la Veneţia a reprezentat podiumul de defilare al starurilor socialismului modern: Oliver Stone şi Michael Moore, în postura de regizori de Hollywood, respectiv Hugo Chavez, primul regizor al Venezuelei. Acesat din urmă a afirmat că socialismul are menirea de a salva lumea de la distrugerile provocate de economia de piaţă: „vrem justiţie socială, educaţie gratuită pentru toţi, dreptate, locuri de muncă, o dezvoltare socială armonioasă, respect pentru natură.” Multă lume suspină zilele astea după socialism, în special cei care nu au apucat să-l cunoască în practică. Dacă sunt aşa de încântaţi de virtuţile socialismului, Oliver Stone şi Michael Moore ar trebui să renunţe la viaţa nabab-burgheză pe care o duc în prezent şi să se mute în Cuba, Venezuela sau Coreea de Nord; aşa ar putea fi mai convingători când predică moartea capitalismului. Marea majoritate a susţinătorilor socialismului nu gândesc însă atât de …

Citeşte în continuare

Unde este Justiţia şi câţi lei trebuie să plătim ca să aflăm

Trăim vremuri interesante. Nu ştiu dacă mai există vreo ţară în care sistemul judecătoresc să se afle în stand-by. Însă nimeni nu pare prea afectat de pauza prelungită pe care au luat-o judecătorii, dovada supremă că sistemul judecătoresc este atât de ineficient, atât de disfuncţional, încât oprirea sa nu pare să genereze mai multe pagube decât funcţionarea sa. Atât timp cât mergea, justiţia era sublimă, dar lipsea cu desăvârşire. Acum, că s-a oprit, merge perfect. De două decenii ni se vorbeşte despre reformă şi fiecare nou ministru se pune la mintea detaliilor mai mult sau mai puţin picante ale unui sistem dezordonat: aşa a apărut inamovibilitatea magistraţilor, de exemplu – găselniţă genială pentru fundamentarea iresponsabilităţii în formularea actului de justiţie. Realitatea a demonstrat ulterior că nu avem nevoie de judecători inamovibili cu salarii mici, aşa cum nu avem nevoie de judecători inamovibili cu salarii mari. Problema noastră este că am …

Citeşte în continuare

Oxford Analytica şi dreptul la liberă exprimare

Un raport al Oxford Analytica a condamnat presa românească pentru critica excesiv de virulentă a puterii politice. Nu contează cine a scris raportul, dacă a fost scris cu bună intenţie sau nu. Nu contează dacă are dreptate sau nu, dacă unele ziare şi posturi tv critică în mod nemeritat guvernul sau clasa politică. Dacă aşa ceva ar conta, atunci dreptul de proprietate privată şi dreptul asociat acestuia – libertatea de expresie – ar putea fi aruncate la gunoi. Dacă informaţiile transmise de ziare trebuie să fie „corecte”, după un standard politic de evaluare, atunci ar trebui înfiinţată o comisie de experţi care să evalueze ştirile şi talshow-urile şi să decidă ce merită difuzat şi ce nu. Probabil ar trebui să angajăm Oxford Analtytica în acest sens. În societate persistă o interpretare confuză asupra conceptului „presă independentă”. Cei mai mulţi cred că presa independentă este datoare să ne ofere o abordare …

Citeşte în continuare