28 October 2020

Postări recente

Despre Ludwig von Mises, în Wall Street Journal

Uite aşa se întoarce roata şi ajungem să citim despre Ludwig von Mises în Wall Street Journal. Fondatorul unui hedge fund din California ne aminteşte într-un consistent articol cum Mises ne-a prevenit în legătură cu efectele expansiunii creditului încă din 1912, în cartea sa Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel – în engleză, Theory of Money and Credit. Puţină lume, în afară de cunoscătorii Şcolii Austriece, apreciază importanţa acestei lucrări. Mie, Teoria banilor şi a creditului îmi stârneşte două tipuri de amintiri: 1. dimineţile geroase de sâmbătă şi duminică în care plecam de acasă la 8 dimineaţa către Biblioteca Centrală Universitară pentru a citi ceea ce, dacă nu mă înşel, era singurul exemplar din bibliotecile româneşti; cine a frecventat BCU, ştie ce condiţii erau acolo. 2. nostalgia bucuriei cu care am înţeles teoria ciclului economic (şi multe altele); precizez că până atunci citisem inclusiv celebrul tratat al lui Mises, Human …

Citeşte în continuare

“Tuelf-fiftin, în colţul ce’lalt”

La ora 10,30 sunt în faţa casei de bilete de la metrou şi mă pregătesc să cer o cartelă simplă. În faţa mea, o persoană străină de neam şi ţară, încearcă să cumpere un abonament. Casiera îl strigă pe… Dorel – gardianul din staţie – şi îi cere să îi explice domnişoarei că abonamentele se pot cumpăra doar “după ora 12 şi un sfert, de la ieşirea cealaltă”. La care Dorel îşi desface braţele pe care le ţine încrucişate, îşi umflă pieptul şi fornăie: “Tuelf fiftin, în colţul ce’lalt”. Am cumpărat repede cartela şi mi-am văzut de drum. De obicei, în situaţii de acest gen nu mă sfiesc să îţi etalez vocabularul (cu accent cu tot) exersat pe plaiurile Alabamei, însă astăzi ceva m-a reţinut. Sunt convins că domnişoara a înţeles până la urmă de unde trebuie să cumpere abonamentul, a lămuri-o Dorel. Ce nu a înţeles – şi aici …

Citeşte în continuare

De ce conducerea prin referendum este inconsistentă

Dezbaterile recente s-au concentrat pe oportunitatea organizării unui referendum (sau mai multe), pentru ca autoritatea politică să transpună în realitate dorinţele publicului. Pare un lucru de bun-simţ. Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce să nu extindem folosirea referendumulul? De ce să nu chemăm populaţia la vot în fiecare zi, pentru a aproba sau respinge chiar şi deciziile curente ale guvernului? Din cauză că ar costa prea mult? O investiţie iniţială (importantă, e drept) în tehnologia procesului de votare ar rezolva problema (de ce să nu votăm pe internet, de pildă?) Ar însemna să cerem prea mult unui public ignorant? Dar dacă nu putem cere acestui public să se pronunţe asupra unor chestiuni concrete, atunci cum de ne putem bizui pe faptul că va vota în cunoştinţă de cauză asupra unor lucruri mult mai abstracte, precum un program prezidenţial sau de guvernare? De fapt, ne pierdem timpul cu astfel …

Citeşte în continuare

De ce sunt economiştii de stânga?

Aşa cum spune Brian Caplan în cartea sa The Myth of the Rational Voter: Why Democracies Choose Bad Policies (Princeton University Press, 2007 – puteţi citi un rezumat scris de autor aici), cercetările au arătat că în comparaţie cu publicul general, economistul obişnuit împărtăşeşte vederi de stânga. “Economiştii privesc de obicei favorabil economia de piaţă nu din cauză că împărtăşesc convingeri de dreapta, ci în ciuda convingerilor lor (moderate) de stânga” De ce tind oare economiştii să se situeze la stânga spectrului politic? Să fie din cauza faptului că susţinerea non-intervenţiei nu este “rentabilă” (politic), aşa cum a recunoscut într-o discuţie privată acum mulţi ani un economist roman implicat activ în munca de consiliere guvernamentală? Adică, economiştii susţin măsuri intervenţioniste fiindcă aşa le este mai uşor să îşi încaseze salariul?

Citeşte în continuare

Electra, Energetica şi Institutul Cantacuzino: campionii naţionali vechi şi noi

Electra şi Energetica erau cele două companii energetice mamut, integrate pe verticală, care trebuiau să se nască în urma reformei sectorului energetic (nu am mai pus ghilimele, sunt prea multe). Criza politică şi răzgândirile de ultim moment din CSAT au amânat constituirea acestor holdinguri – „campioni naţionali de care avem nevoie”, după cum a zis unul din candidaţii la preşedinţie. Ce se dorea, de fapt, prin constituirea celor două companii era cosmetizarea ajutoarelor de stat pe care guvernul le-a acordat până în prezent marilor pierzători din economie (includem aici Compania Naţională a Huilei şi unele termocentrale). Pentru că UE şi FMI se opun să mai subvenţionăm asemenea activităţi, guvernul le scoate în afara bilanţului, asemenea speculanţilor parşivi care au fost răstigniţi în discursurile publice din toată lumea. Le… „integrează pe verticală” cu producători de energie profitabili, precum hidrocentralele sau Cernavodă, astfel încât pierderile să fie compensate în interiorul nou-născutului conglomerat. …

Citeşte în continuare