18 August 2019

Postări recente

Mugur Isărescu este în fine de acord: există legi economice naturale!

S-ar putea să rămân fără contraopinenți curând, dacă autoritățile statului preiau idei susținute pe acest blog de ani de zile. Ultimul exemplu este cu Mugur Isărescu declarând despre legea dării în plată: “Cel mai tare mi se pare că această lege a devenit Lege economică! Păi, înainte de ’89 sau în ’91 nu intrai la ASE dacă nu știai că legile economice sunt legi obiective, care acționează în afara voinței oamenilor, sunt precum legea gravitației, și nu făceai deosebirea clară între o lege juridică, emisă în Parlament, și o lege economică.” Well, ca să fim 100% preciși, înainte de 1989 legile economice nu erau tocmai obiective, ci dependente de clasă. Capitalismul apusese și în locul lui răsărise Socialismul, cu “omul nou” și, desigur, legile sale naturale. Dar acesta e un detaliu. Merită să remarcăm aprecierea guvernatorului BNR pentru ideea de lege obiectivă, imuabilă, peste care Parlamentul nu poate trece indiferent …

Citeşte în continuare

Când va da raportul comisia de tăiat hârtii?

“Comisia de tăiat hârtii” este o idee bună, doar că nu este o comisie. Mai exact, ideea de a debirocratiza administrația publică merită aplauze, doar că deocamdată avem un simplu website de colectat frustrările cetățenilor. De la idee la faptă este cale lungă și tare aș vrea ca așa-zisa comisie să dea și raportul în fața cetățenilor. Adică să știm, peste 6 luni de zile, de exemplu, ce hârtii a tăiat. Altminteri va rămâne un simplu trombon, învățat de la francezi (“la gât cravatei cum se face nodul…”). Inițiativa privată și manifestarea intereselor legitime ale cetățenilor sunt grav afectate de supra-reglementare și de piedici birocratice, asta e clar. Trei cazuri de care am auzit foarte recent îmi vin instantaneu în minte: 1. un vecin a plătit circa 2000 de euro pentru a trage curent trifazic. Problema racordării la rețeaua electrică este de-a dreptul penibilă în România, de asta și figurăm …

Citeşte în continuare

Inflația, din Evul Mediu până în prezent

Am descoperit două grafice privind dinamica prețurilor pe perioade foarte lungi de timp. Primul se referă la Norvegia, al doilea la Suedia: Ilustrează foarte bine ceea ce orice discipol al economiei trebuie să rețină: secolul XX, secol de maxime cuceriri științifice în care politica a fost mai tehnocrată ca oricând (sau așa cred unii), s-a făcut multă, foarte multă inflație. La fel de multă sau chiar mai multă ca în Evul Mediu. Motivul este foarte simplu: apariția banilor de hârtie și manipularea “științifică” a acestora pentru a glorifica puterea politică. Nu ai cum să nu contrastezi această experiență cu ce s-a întâmplat în secolul al XIX-lea, marcat de o remarcabilă stabilitate a prețurilor (scoatem din calcul războaiele lui Napoleon) datorită funcționării etalonului-aur. *** Citiți și Clasa muncitoare merge în paradis doar cu etalonul-aur.  

Citeşte în continuare

Capcana modelatorului: anticipările inflaționiste arată că prețul petrolului scade la zero!

Economiștii ar trebui să fie oameni serioși. Și, pe vremuri, când disciplina fusese încă acaparată de modelările matematice, găseai destule cărți de economie serioase. Astăzi însă avem trăim momente tragi-comice la tot pasul. Ultima pricină: doi economiști de la Federal Reserve Bank of St. Louis studiază ce ar trebui să se întâmple cu prețul petrolului dacă actualele anticipări privind inflația se confirmă în practică, în următorii 10 ani. Și le dă că petrolul ar trebui să se ieftinească la zero. Ceea ce, bineînțeles, nu doar că intră în contradicție cu prețul futures al petrolului, dar și cu bunul simț. Și uite așa ne zbatem în dileme, suntem cotropiți de angoase: oare ponderea petrolului în coșul de consum nu va rămâne constantă? Oare publicul anticipează ieftinirea masivă a altor produse și servicii? O fi zis copilul ceva… altfel nu se explică de ce modelul duce la asemenea rezultate. *** Înainte ca …

Citeşte în continuare

Cârpind socialismul: salariul minim diferențiat regional

Ministerul Muncii a avansat ideea ca salariul minim să țină cont de diferențele de dezvoltare dintre regiuni. Nu știu dacă cineva de la guvern citește acest blog, dar țin să vă amintesc că am prima dată s-a discutat public despre așa ceva aici, în articolul Singura eroare mai mare decât salariul minim: salariul minim centralizat. Atunci am spus: Ce se întâmplă dacă salariul minim – adică interdicția de a angaja forță de muncă sub un anumit salariu – este stabilit uniform la nivelul întregii economii? Efectele sale vor fi diferite în plan regional în funcție de variațiile de productivitate. Este posibil ca în regiunea cu salarii oricum mari, unde practic toată lumea are un loc de muncă, impactul acestuia asupra pieței muncii să fie minim sau aproape inexistent. În schimb, în regiunea în care productivitatea multor salariați este inferioară salariului minim, angajarea forței de muncă să aibă de suferit (vorbim …

Citeşte în continuare