20 July 2018
Știri pe scurt

Postări recente

Este firesc să aibă medicii salarii egale oriunde în țară?

Măsura guvernului de a spori salariile din Sănătate are la bază considerente etice. Guvernul a spus că urmărește “corectarea pe orizontală și verticală a structurii salariale în Sănătate… creşterea echităţii salariale în administraţia publică centrală” și că măsura “presupune o abordare bazată pe etică, prin aplicarea principiului <<la muncă egală, plată egală>>” Poza de mai jos ilustrează unul din scopurile urmărite de guvern, acela de a alinia salariile personalului medical pe orizontală, între spitale. Am observat că dacă le vorbești oamenilor de egalitate, i-ai vrăjit. Într-o lume semi-feudală, plină de clientelism, baroni, monopoluri, bariere la intrarea pe piață, privilegii și derogări, este normal ca “egalitate” să sune bine. Fiindcă oamenii sunt sătui până în gât de inegalitățile impuse cu forța. Doar că aderând la idealul egalității, oamenii uită că nu inegalitatea în sine este problema – la fel cum nu egalizarea salariilor este soluția – ci modul artificial în care iau …

Citeşte în continuare

“Paradisurile fiscale nu servesc nici un scop economic”?!

Așa zic cei 300 de economiști care pe 9 mai au semnat o scrisoare deschisă cerând guvernelor desființarea paradisurilor fiscale. Îmi este foarte clar că avem de-a face cu o instigare la agresiune împotriva unor state și jurisdicții independente, dar să nu ne încurcăm în detalii… planeta trebuie salvată călcând pe cadavre atunci când situația o impune, nu-i așa? Problema etică pe care o ridică acest protest rămâne să o analizăm altădată. Bănuiesc că problema economică vă interesează mai degrabă. Iată ce zic cei 300 de economiști: “Existența paradisurilor fiscale nu servește la sporirea avuției globale; ele nu îndeplinesc vreun rol economic util. Deși este adevărat că de pe urma acestor jurisdicții corporațiile multinaționale și unii indivizi bogați au de câștigat, acest beneficiu este obținut pe spinarea altora și deci duce la creșterea inegalității.” Argumentul este atât de prăfuit și de greșit… Vă amintiți când Keynes cerea eutanasia rentierului? Keynes, …

Citeşte în continuare

Ziua libertății fiscale 2016

Este astăzi. Dupa cum explică Radu Nechita: “Potrivit Eurostat, în 2015, cheltuielile publice din România au reprezentat 35,5% din PIB. Aceasta este echivalent cu 130 de zile dintr-un an, deci sărbătoarea eliberării fiscale poate avea loc în cea de-a 131-a zi a anului. Contribuabilul din România este îndreptăţit să conteste valoarea explicativă a acestui indicator deoarece el percepe o povară fiscală mai ridicată decât cea sugerată de rezultatele calculului de mai sus. Oricine intercţionează cu autorităţile publice poate să amintească faptul că acest indicator se limitează la mărimi monetare, macroeconomice, medii etc., deci ignoră componenta nemonetară a poverii fiscale. Este vorba tocmai de cea mai nocivă şi mai destructivă formă a sa: birocraţia, incertitudinea şi instabilitatea legislativă, aplicarea neuniformă a legilor.  De asemenea, oricine cunoaşte noţiunea de „salariu complet“ ştie că din valoarea muncii sale, doar puţin peste jumătate ajunge în buzunarele sale. Dacă un salariat mediu din România ar …

Citeşte în continuare

Suntem noi pregătiți pentru o nouă corecție? Dar cine este?!

“Aceasta tara nu are nevoie sa repete in mai putin de 10 ani o noua corectie… Nu cred ca societatea romaneasca s-a pregatit suficient pentru a intelege substanta acestei dezbateri.” (Mugur Isărescu) Avertismentele guvernatorului BNR sună cam ironic dacă le comparăm cu optimismul debordant de care dădea dovadă înainte de criza din 2009. De fapt, dat fiind că afirmațiile au fost făcute la o întânire cu FMI, sună chiar hazliu. FMI care, țin să menționez, afirmă în ultimul Fiscal Monitor (aprilie), că România are destul spațiu fiscal… deci care e problema?! Mă rog, problema ar putea fi că analizele FMI sunt pe arătură, ca mai întotdeauna, dar nu ăsta e subiectul asupra căruia vreau să-mi îndrept acum atenția. Problema (mă repet) este că economia globală merge înainte ca un maratonist epuizat, după ce a fost stors de energie de “stimulentele” aplicate în neștire de înțelepții de la putere și care se poate …

Citeşte în continuare

E tare! S-au prins și justițiarii că nu poți băga o țară întreagă în pușcărie

E greu la deal cu boii mici. Greu-greu, dar poate până la urmă se prinde toată lumea. În urmă cu ceva timp vă ziceam de sindicatele din învățământ că au dat cu capul de prag, descoperind că este imposibil să se măsoare productivitatea muncii profesorilor în domeniul public. Asta după ce tehnocrații ne-au amețit ani de zile cu ideea că salariile trebuie corelate cu productivitatea, în ceasul al 12-lea sindicaliștii au spus-o p-aia dreaptă: “Și, mă rog, cum vrei să măsori productivitatea, musiu?” Că n-ai cum. Fără proprietate privată, fără o piață care să permite traducerea preferințelor consumatorilor în prețuri, nu dispui de mărimi cardinale cu care să calculezi economic. Asta e o chestie demonstrată încă din 1920 de Ludwig von Mises. Deci nu ai cum să stabilești cât trebuie să reprezinte salariul diverșilor profesori. Mă rog, detalii. Acum a venit rândul justițiarilor să descopere apa caldă. Iată ce spune …

Citeşte în continuare