25 March 2017
Știri pe scurt

Postări recente

De ce crește rata sărăciei în România? Dar de ce scade?!

Dan Popa a venit cu câteva informații statistice la zi și un grafic interesant: Și e ușor să te înspăimânți doar când auzi că rata sărăciei crește. Dar ce este rata sărăciei? Ne referim aici la rata sărăciei relative – raportul procentual între numărul persoanelor care au un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent și total populație. Deci această rată a sărăciei nu se calculează în raport cu un reper fix, ci cu unul mobil – venitul median. Rata sărăciei astfel calculată crește de fapt dacă crește inegalitatea. Cu alte cuvinte, problema nu este că devenim mai săraci, ci mai inegali. Mulți români rămân prinși în capcana sărăciei, puținii de la vârf obțin venituri din ce în ce mai mari. Pe lângă multe alte motive despre care am vorbit constant pe acest blog – precum …

Citeşte în continuare

De ce nu avem concurență între bănci? Fiindcă… politicieni ca-n Mexic

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.   “Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea. Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la …

Citeşte în continuare

Ce a făcut dom’le statul cu banii din privatizări?

Nu-i așa că ați auzit des întrebarea asta? Ei bine, de câte ori o mai auziți, răspundeți așa, foarte simplu: – jumătate s-au păpat astfel: o treime s-au dus pe salarii și pensii, respectiv 15% s-au pompat în investițiile finanțate din fonduri europene – deci cu banii din privatizări s-au făcut investiții publice, minunat! – despre a căror eficiență vă voi povesti pe 26 martie, dacă veniți la acest curs. – cealaltă jumătate a fost folosită pentru plata datoriei publice (adică pentru plata risipei guvernamentale de după 1989) + a rămas disponibilă pentru risipe viitoare. Sursa pozei: Florin Georgescu, Capitalul în România anului 2015. *** Cum ar fi să îți vinzi casa și banii obținuți să-i spargi pe jocuri de noroc, petreceri, haine ultimul răcnet (aici e vorba de fondurile europene, v-ați prins!)? Vă spun eu: oricât vi se pare de absurd, tot ar fi mai bine decât ce a …

Citeşte în continuare

Productivitatea muncii depinde de capital!

ZF abordează iarăși problema productivității muncii, amintind afirmațiile unor economiști (printre care mă număr) potrivit cărora “România nu merge prea bine din punct de vedere economic pentru că are o problemă de pro­duc­tivitate”. ZF încearcă să combată această afirmație dar de fapt nu reușește decât să se contrazică. Ceea ce am susținut tot timpul a fost faptul că diferențele salariale dintre români și nemți, de exemplu, se datorează productivității diferite, dar nu am spus niciodată că acest lucru ar fi determinat de puturoșenia românilor sau de vreun alt factor imputabil muncii. Nu. Diferența de productivitate este dată de cantitatea de capital investită pe lucrător, atât la nivel micro cât și la nivelul întregii societăți. În apărarea propriei perspective ZF prezintă opinia unui antreprenor. Dar surpriză, acestanu face decât să scoată în evidență ce am spus mai sus, adică importanța capitalului. Ia uitați: „Mitul că românii nu ar fi mun­citori este …

Citeşte în continuare

Vreți drumuri, canalizare, educație? Lăsați piața liberă să facă ce a făcut cu internetul

internet laissez-faire

Remarca lui Bernie Sanders a prilejuit un hohot de râs general, deoarece toată lumea știe că succesul dezvoltării rețelei de internet în România ține de contextul laissez-faire de la începuturile acestuia. Chestiunea a fost bine rezumată de Sorin Ioniță: “Dincolo de bancurile pe seama cretinului de Sanders, e un story real in spatele acestui episod cu Internetul rapid din Romania: triumful pietei (aproape) libere, sau cel putin lipsita initial de mari jucatori care sa se cartelizeze si sa impuna bariere pentru a-si proteja serviciile proaste, acum zece ani si mai bine. A fost in vremea aia o adevarata explozie a retelelor de cartier, practic nereglementate, care a dus la rezultatul inestetic al acestor sarme intinse pe stalpi si printre blocuri dar pe de alta parte a pus o baza de servicii bune, rapide si descentralizate, pe care s-au cladit ulterior providerii de azi. Plus, printr-o sansa istorica, o autoritate de …

Citeşte în continuare