27 April 2017
Știri pe scurt

Postări recente

1 miliard pentru interceptări?

Suma vehiculată a reprezenta investiția SRI în aparatură tehnică de interceptare este absolut uriașă. Explică Dan Șelaru: “Cat comunica o persoana medie digital, deci posibil de interceptat, conform statisticilor: 12 SMS-uri, 31 de mail-uri, americanii vorbesc 6 minute pe zi, deci putem considera ca 30 de minute la romani e acoperitor. Avem deci 250 de milioane de SMS-uri, 700 de milioane de mail-uri si 10 milioane de ore de convorbire zilnic, totul pentru 20 de milioane de cetateni. Fara exagerare putem considera un SMS de 4 KB, un mail mediu de 1 MB, cu fisierele atasate, si 8 KB/secunda pentru o convorbire telefonica. In total 1 000 000 000 KB SMS-urile, 700 000 000 MB pentru mail-uri si 288 000 000 000 KB, in total 1 TB, 700 TB mail-urile, 288 TB telefonia, adica 1000 TB zilnic, x 200 USD x 365 = 75 000 000 USD anual, deci 75 …

Citeşte în continuare

Când FC Barcelona o încasează de la Juventus Colentina. Replică la Eugen Rădulescu

Pe teren parcă se luptă două echipe de fotbal: una supergalonată cu 11 vedete, dar complet deconectată și enervată de insistența adversarilor și cealaltă de semi-amatori care își joacă meciul vieții. Iar publicul ține categoric cu amatorii. Echipa asta de vedete nu reușește să dea gol și partida este pe cale să se termine cu o mare surpriză. Vedetele recurg la toate subterfugiile, joacă și cu mâna și cu piciorul, se tăvălesc pe iarbă la fiecare atingere cu adversarul pretinzând „Fault!”, îi au pe toți arbitrii de partea lor și totuși ratează toate ocaziile de a marca, inclusiv de la 11 metri, în vreme ce amatorii au înscris un gol incredibil de norocos și acum țin cu dinții de scor. Domnul Rădulescu face câteva driblinguri extraordinare și parcă-parcă ar convinge publicul să-și schimbe părerea, dar în obsesia de a înscrie golul egalării când, uite, suntem deja în prelungirile partidei, preia …

Citeşte în continuare

De ce crește rata sărăciei în România? Dar de ce scade?!

Dan Popa a venit cu câteva informații statistice la zi și un grafic interesant: Și e ușor să te înspăimânți doar când auzi că rata sărăciei crește. Dar ce este rata sărăciei? Ne referim aici la rata sărăciei relative – raportul procentual între numărul persoanelor care au un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent și total populație. Deci această rată a sărăciei nu se calculează în raport cu un reper fix, ci cu unul mobil – venitul median. Rata sărăciei astfel calculată crește de fapt dacă crește inegalitatea. Cu alte cuvinte, problema nu este că devenim mai săraci, ci mai inegali. Mulți români rămân prinși în capcana sărăciei, puținii de la vârf obțin venituri din ce în ce mai mari. Pe lângă multe alte motive despre care am vorbit constant pe acest blog – precum …

Citeşte în continuare

De ce nu avem concurență între bănci? Fiindcă… politicieni ca-n Mexic

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.   “Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea. Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la …

Citeşte în continuare

Ce a făcut dom’le statul cu banii din privatizări?

Nu-i așa că ați auzit des întrebarea asta? Ei bine, de câte ori o mai auziți, răspundeți așa, foarte simplu: – jumătate s-au păpat astfel: o treime s-au dus pe salarii și pensii, respectiv 15% s-au pompat în investițiile finanțate din fonduri europene – deci cu banii din privatizări s-au făcut investiții publice, minunat! – despre a căror eficiență vă voi povesti pe 26 martie, dacă veniți la acest curs. – cealaltă jumătate a fost folosită pentru plata datoriei publice (adică pentru plata risipei guvernamentale de după 1989) + a rămas disponibilă pentru risipe viitoare. Sursa pozei: Florin Georgescu, Capitalul în România anului 2015. *** Cum ar fi să îți vinzi casa și banii obținuți să-i spargi pe jocuri de noroc, petreceri, haine ultimul răcnet (aici e vorba de fondurile europene, v-ați prins!)? Vă spun eu: oricât vi se pare de absurd, tot ar fi mai bine decât ce a …

Citeşte în continuare