21 October 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare. Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări: “Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015. În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp …

Citeşte în continuare

Eșec epic: interzicerea cash-ului în India. Urmează split-TVA în România

În urmă cu un an India a luat decizia de a interzice cele mai mari bancnote, pe motiv că vrea să lupte contra corupției. Luând decizia peste noapte, autoritățile sperau astfel să dea o lovitură celor din economia subterană, care obțin venituri la negru și care, probabil, le păstrează în bancnote de valori mari. Celor cu bancnote de 500 și 1000 de rupii li s-a interzis să vină la bancă pentru a le preschimba. Măsura viza practic 80% din numerarul în circulație. Rezultatul? Un eșec de proporții epice. Oamenii au adus la bănci 99% din masa monetară vizată de această măsură, deci economia subterană nu a fost afectată cu nimic. În schimb, creșterea economică din India a încetinit și bunăstarea oamenilor a avut de suferit. Acest episod istoric ar trebui să servească drept lecție pentru politicienii români care intenționează să implementeze sistemul split-TVA. Măsura nu-i va afecta pe evazioniști, pentru …

Citeşte în continuare

Orice taxă e suportată de omul simplu, nu de corporații, de bănci sau de klingonieni

Multă lume are impresia că dacă statul pune o taxă pe gogoși, atunci cel care plătește taxa este vânzătorul de gogoși. Problema aici este confuzia între incidența nominală a impozitării și incidența economică. Ca să fac o paralelă, e ca și cu salariul nominal și salariul real. După Revoluție lumea sărea în sus de fericire de câte ori creșteau salariile. De ce? Fiindcă ea se raporta (fals) la o putere de cumpărare constantă a banilor. Adică lumea credea că dacă i se dublează salariul, atunci își va permite să cumpere de două ori mai multe produse. A trecut mult timp până când oamenii au învățat că “ce-i în mână e minciună” și că degeaba au ei în buzunar bancnote cu mai multe zerouri dacă prețurile cresc la fel de tare sau chiar mai repede. A fost nevoie de câțiva ani pentru ca oamenii să facă diferența dintre salariul nominal (cât …

Citeşte în continuare

Wall Street și Revoluția Bolșevică

Teoretic este lipsit de sens ca marile corporații să sprijine politicile liberale. Pentru ce ar pompa unii bani în educarea publicului și în apărarea principiului liberei concurențe câtă vreme, de acolo de sus, de la nivelul la care au ajuns, este mult mai ușor să practici antreprenoriatul politic (distructiv) decât cel economic? A, când ești mic, la început de drum, este bineînțeles importantă libertatea economică sau dreptul de a munci, de a inova, de a intra pe piață și de a concura cu cei mari; dar dacă ajungi mega-bogat brusc descoperi că „morala trece orin stomac” și că, parafrazând un deștept politic contemporan, randamentul monopolului este mai mare decât cel al întreprinderii capitaliste legitime. Nu-i de mirare, așadar, că într-o țară semi-bananieră ca România, cu o mare concentrare a puterii industriale și financiare, mediul de afaceri nu s-a grăbit să finanțeze think-tank-uri sau opinii liberale. Din proprie experiență vă spun, …

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN și polarizarea socială

BNR intenționează să adopte o măsură specifică economiei de comandă – să plafoneze rata dobânzii la creditele oferite de IFN. Este ca și cum guvernul ar stabili un preț minim al pâinii de 10 lei, motivând că cine nu-și va mai permite să cumpere pâine nu are decât să consume cozonac. Pentru a înțelege de ce represiunea monetară nu-și are locul în nici o economie dar mai ales într-o economie ca a noastră, să recapitulăm câteva lucruri. În România creditul acordat sectorului privat este mic, mai mic decât în toate țările ex-comuniste. Un nivel scăzut al intermedierii financiare ilustrează o piață a creditului neincluzivă. Asta înseamnă că un mare număr de români nu au acces la capital, ceea ce reprezintă un handicap în încercarea lor de a-și satisface nevoile și o barieră în mobilitatea pe scara avuției. Această realitate este recunoscută chiar de BNR, de exemplu în ultimul Raport asupra …

Citeşte în continuare